Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Povești din vremuri vechi Archive

marți

20

martie 2018

0

COMENTARII

O stradă din Berceni poartă numele unui student care a căzut din greșeală în cuțitul amicului său

Scris de , in categoriaPovesti din Berceni, Povești din vremuri vechi

Cine ar putea bănui că străduța cu aspect tihnit, străjuită de două rânduri de case îngrijite, pe care o știm acum sub un nume care îmbie la odihnă –Duminicii, a fost inițial botezată în cinstea fiului unuia din întemeietorii cartierului Berceni, Barbu Păltineanu, Dominic? Chiar așa, strada se numea Dominic la începutul secolului XX, dar locuitorilor (majoritatea fiind oameni simpli, obișnuiți cu nume românești, nu italienești sau mai știu eu de care) le-a venit tare greu la zicere. Destul de repede, Dominic a devenit -chiar și în nomenclatorul stradal- Duminicii. În ce-l privește pe nașul străzii, ei bine, destinul lui a […]

luni

19

martie 2018

0

COMENTARII

Strada din Berceni denumită după un domnitor căruia fratele său i-a scos ochii

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni

Iliaș Vodă

Unul dintre misterele cartierului Berceni este cel al denumirii străzii Iliaș Vodă, o arteră mititică, cât cinci case, care scoate timidă capul din strada Șoimuș și a fost botezată domnește printr-o decizie din anul 1941. În luna iulie a acelui an s-au modificat dintr-un foc 269 de nume de străzi din comuna Șerban-Vodă (zona Olteniței-Giurgiului de astăzi). O parte dintre străzile rebotezate, mai exact șaisprezece, au primit nume de domnitori, fără alte precizări. Dintre acestea, astăzi mai supraviețuiesc cinci: Constantin Vodă, Grigore Vodă, Ștefan Vodă, Vlad Vodă și Iliaș Vodă. Despre cea din urmă vă voi povesti mai multe în continuare. […]

joi

15

martie 2018

2

COMENTARII

Harta cartierului Berceni în anul 1943

Scris de , in categoriaPovesti din Berceni, Povești din vremuri vechi

harta cartierului Berceni 1943

Trecuse deja aproape un secol de când baronul Barbu Bellu își donase livada cu pomi exotici, de prin meleagurile lui soare-răsare, portocali, naramzi (tot portocali, dar cu fructe stacojii), lămâi și chitri (tot rude cu citrice, dar cu fructele mai puțin acre decât lămâile), orașului București, spre a servi înființării celui mai mare cimitir din Țara Românească, atunci când a fost realizată harta de mai jos. Planul „Unirea”, Municipiul București și împrejurimile, ediția XIV Era anul 1943, iar generalul Teodorescu și Institutul Cartografic „Unirea” au pus la dispoziția publicului acest plan al orașului (din care am extras fragmentul care ne […]

miercuri

28

februarie 2018

1

COMENTARII

Cel mai ciudat obicei de Mărțișor al bucureștenilor de altădată

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

ciudat obicei de Mărțișor

Știți ce făceau bucureștenii cu mărțișorul pe la sfârșitul secolului XIX? Își luau cu el alviță și-o atârnau de tavan. Dar mai bine îl las pe Victor Bilciurescu („București și bucureșteni de ieri și de azi”) să vă povestească din amintirile dumnealui, din vremea când orașul era o… „… capitală fără canal, fără lumină, cu băltoace aproape permanente […], cu străzi strâmbe, fără nicio aliniere, fiindcă cetățenii când clădeau, își așezau casele unde vreau și cum vreau. Iarna nu se ridica zăpada de pe străzi. S-ar fi revoltat proprietarii de grajduri care își vedeau periclitată agreata perspectivă a săniușului.” […] „Mărțișorul, care […]

miercuri

28

februarie 2018

1

COMENTARII

De la flanele și șosete la zbenguială și merinde. Povestea Fabricii de Ciorapi Apollo de la Filaret

Scris de , in categoriaPovești din anii comunismului, Povești din vremuri vechi

Fabrica de ciorapi Apollo

În zona industrială de la Filaret se făceau în urmă cu un secol cei mai buni ciorapi și cele mai trainice flanele, în fabrica doctorului Ștefan Cerkez. Pe-atunci adresa întreprinderii era strada Suter nr. 19 (a nu se confunda cu Aleea Suter, care e chiar lângă Parcul Carol ), apoi, în a doua jumătate a secolului XX, când comuniștii au scos numele moșierului din denumire și l-au înlocuit cu al zeului Apollo, s-a „mutat” -doar pe hârtie, pe strada 11 Iunie, mai exact intrarea Ovidiu. Poate ați fost pe-acolo. Acum toată lumea îi zice simplu, „Fabrica” (alături mai e un […]

luni

26

februarie 2018

14

COMENTARII

Povestea cinematografului Progresul, de pe șoseaua Giurgiului

Scris de , in categoriaPovești din anii comunismului, Povești din vremuri vechi

cinema Progresul

La Șura Mare era, pe vremuri, un cinematograf micuț pe care unii dintre voi îl știau după numele Progresul, alții George Bacovia (așa cum scrie pe firmă în imaginea de mai sus -sursa Muzeul Municipiului București, via Gabriel Belkine). A fost demolat în anii 80, iar astăzi, în locul lui, e o benzinărie. Însă povestea localului unde pe marele ecran rulau filme americane, iar în închipuirea locuitorilor de la periferia Bucureștiului se îngrămădeau visuri care mai de care mai îndrăznețe, e nițeluș mai lungă. Se întinde chiar până în perioada interbelică, într-o vreme când drumul ce duce înspre Giurgiu făcea parte […]

miercuri

21

februarie 2018

0

COMENTARII

Lângă biserica Cărămidarii de Jos a fost descoperit un tezaur de monede otomane

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din vremuri vechi

tezaur Cărămidarii de Jos foto cover

La sfârșitul anului 1806, rușii ocupau Bucureștiul și toți locuitorii, de la cei mai amărâți până la boieri, aveau să sufere umilințe, distrugeri și jafuri de neînchipuit în ceea ce avea să fie cunoscut în istorie ca Războiul Ruso-Turc din 1806-1812. Autoritățile militare rusești acordau o atenție specială jecmănelii românilor, Muntenia fiind nevoită să le plătească țarului de cinci ori mai mult decât sultanului. Dacă nu plăteau un impozit special, negustorii erau amenințați cu deportarea în Siberia, iar boierii se aflau la mâna rușilor (uneori chiar la propriu, fiind pălmuiți sau trași de barbă). În ce-i privește pe țărani, generalul […]

marți

20

februarie 2018

0

COMENTARII

Piața Progresul a purtat numele unuia dintre cei mai gospodari primari ai Bucureștiului

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Pieței Progresul i se spunea într-o vreme Piața Donescu. Sursele istorice sunt sărace, chiar dacă vorbim despre cea mai mare piață agroalimentară bucureșteană din prezent. Ici colo, prin amintirile locuitorilor care-au prins bucata cea mai proaspătă din secolul XX, mai apare cu numele vechi, altfel lumea își cumpără fructele și legumele de la Progresu’. Și, oricum, piața asta nouă nu e cea construită înainte de al doilea război mondial, în timpul primarului Alexandru Gh. Donescu, pentru că prin 2013 a fost inaugurată noua clădire, reconstruită pe amplasamentul vechii piețe. Despre primarul Donescu se spun, în general, lucruri bune. S-a ocupat […]

vineri

16

februarie 2018

0

COMENTARII

Planul Bucureștiului din anul 1842 și câteva chipuri pitorești de bucureșteni

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

București 1842

Un plan pe care nu m-aș baza deloc dacă, într-un fel sau altul, aș da o tură cu mașina timpului până-n secolul XIX, dar suficient de interesant cât să ne aruncăm puțin ochii pe el. Ne spune, printre altele,  că în vremea aceea existau trei poște (românească, rusească și nemțească), că zona Ferentariului de astăzi era cunoscută drept Țigănești și că zona dintre Filaret și hotarul orașului era plină de vii.   Elevii făceau ore în aer liber…     Bărbații bârfeau discutau politichie la bărbierie…     Negustorul de pepeni își fuma relaxat luleaua între doi clienți…   Iar […]

joi

15

februarie 2018

0

COMENTARII

Biblioteca Mănăstirii Văcărești, invidiată de Papă și de capetele încoronate ale Europei

Scris de , in categoriaPovesti din Berceni, Povești din Văcărești, Povești din vremuri vechi

biblioteca Mănăstirii Văcărești

Tabieturile cititorilor înrăiți de acum trei secole nu erau cu mult diferite față de ale contemporanilor noștri. Domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat, de exemplu, fiul celui care a ctitorit pe dealul Văcăreștilor cea mai mare și mai frumoasă mănăstire din sud-estul Europei, Nicolae Mavrocordat, se închidea deseori „într-o cameră prevăzută toată cu cărţi, unde obişnuia să stea ziua întreagă şi parte din noapte, spre a studia…. Era neobosit în sârguinţa lui de a învăţa, punând să i se citească cărţi timp de şase şi opt ore continue.”  Secretarului acestuia, transilvăneanul cinic Stephan Bergler, îi plăcea să se delecteze cu parfumatele vinuri […]