Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Povești din cartier Berceni Archive

vineri

26

ianuarie 2018

2

COMENTARII

Povestea spionului din Berceni datorită căruia s-a deschis primul consulat francez la București în 1795

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

spionul din berceni

De Costache Stamate ați auzit? E o stradă pe la noi pe-aici. Ba chiar și stație de autobuz e. Dar cine-a fost acest Costache Stamate de i s-a păstrat numele atâta vreme în nomenclatorul stradal bucureștean? Aflăm tot din cărticica preotului Mihai Tătărâm, pe care-o citesc și recitesc frenetic de câteva zile, „La margine de București”: „Costache Stamate se trage din neamul unor mici boieri din Cărămidari. Un frate al mamei sale, diac la capuchehaia Țării Românești de pe lângă Înalta Poartă, îl ia cu sine la Istanbul, unde pare să-și fi făcut ucenicia politică. Dezghețat și întreprinzător, devine agent […]

joi

25

ianuarie 2018

0

COMENTARII

Babele doftoroaie din Berceniul vechi foloseau metoda de vindecare a babilonienilor

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

babe doftoroaie berceni

Nu se complicau prea mult primii bercenari când venea vorba de boli și doctori. Moda în mahalalele bucureștene era să nu fii nici prea bolnav, nici să nu te dai peste cap să ajungi la cine știe ce doctori faimoși. De ce-ai fi făcut-o, când babele doftoroaie erau mereu gata să lecuiască orice beteșug cu fierturile și plămădelile lor?! La spital te duceai numai când era grav de tot, în caz de, eu știu, tifos, holeră sau ciumă. Dacă te mai internai și-atunci… Cică bolile bucureștenilor puteau fi numărate pe degete: troahna (guturaiul), tusea măgărească (convulsivă), pojarul sau spuzeala (rujeola), […]

joi

11

ianuarie 2018

3

COMENTARII

Am găsit-o! Tinerețea se află în Berceni!

Scris de , in categoriaPovești din anii comunismului, Povești din cartier Berceni

tinerețea

Cum să fie Tinerețea în Berceni, când oamenii o caută prin amintiri, fotografii vechi și în ochii copiilor? Ei bine, să știți că spun adevărul. Tinerețea poate fi găsită pe Bulevardul Alexandru Obregia, în fața fostului cinema Cultural, sub forma unei statui reprezentând o femeie. Realizată de sculptorița Gabriela Manole-Adoc în 1975, statuia numită Tinerețe se aseamănă cu un monument faimos. Este vorba despre lucrarea Statuia Independenței din Iași, un monument din bronz dezvelit în anul 1980. Însă dacă Independența are ambele brațe ridicate într-un gest eliberator, Tinerețea bercenară înalță spre cer doar mâna stângă. În lucrarea coordonată de Mihaela […]

miercuri

6

decembrie 2017

1

COMENTARII

Povestea stadionului „Voevodul Mihai” din Berceni

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

În anul 1927 a fost inaugurat lângă Cimitirul Pro Patria, vizavi de locul unde strada Stoian Militaru ieșea în șoseaua Olteniței, un teren sportiv pentru „matchuri de foot-ball” (conform ortografiei din acele vremuri). Stadionul a fost numit Voevodul Mihai, în cinstea micului Mihai I, care la nici șase ani a devenit rege peste o țară aflată în derivă (guvernarea efectivă a României în perioada 1927-1930 a revenit totuși unei regențe). Pe acest stadion din cătunul Bellu (din care s-a dezvoltat apoi cartierul Berceni), și-a jucat o parte din meciuri prima echipă de fotbal din România, Olympia București, înființată în anul 1904. Deși pe hărțile […]

marți

5

decembrie 2017

0

COMENTARII

Marele plan al lui Arghezi: ce voia să întemeieze pe Dealul Mărțișorului

Scris de , in categoriaClubul de lectura, Povești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

mărțișor

Când moșia dintre Cimitirul Bellu și Văcărești a fost parcelată, Arghezi a cumpărat aproape patru pogoane de pământ „între o stradă desfundată și marginea dealului”. Planurile lui Arghezi cu dealul Mărțișorului erau de-a dreptul grandioase. Scriitorul voia să atragă și alți condeieri în mahalaua Cărămidarii de Jos, vizavi de Mănăstirea și închisoarea Văcărești. Ansamblul monastic fusese ctitorit de domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat în 1722, iar Arghezi petrecuse aici fără voie un an, încarcerat pentru articolele scrise în „Gazeta românească” în perioada de ocupație germană din Primul Război Mondial. Mai în glumă, mai în serios, Aghezi spunea că și-a ales loc […]

miercuri

22

noiembrie 2017

0

COMENTARII

Strada Lânăriei sau povestea străzii care a fost apă

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni

Strada Lânăriei e strada aceea cu platani impunători care, din păcate, se tot împuținează. Acum leagă Parcul Carol de bulevardul Gheorghe Șincai, dar în urmă cu un secol ajungea până la Dâmbovița. Și mai înainte, nici măcar nu era stradă, ci… apă. Strada Lânăriei a fost de fapt unul din afluenții Dâmboviței, cel de sub dealul Filaretului, care pentru tăbăcarii așezați la sud de biserica Radu-Vodă și mahalaua Broșteni, înspre Kimpu Philareth (cum apare scris în planul maiorului Borroczyn de la 1846-1852) era de mare folos în meșteșugul lor. Breslașii nu lucrau însă cu prea multă grijă, ci deversau pur […]

luni

16

octombrie 2017

0

COMENTARII

Povestea străzii Drumul Găzarului

Scris de , in categoriaPovestile strazilor din Berceni

Strada Drumul Găzarului își trage denumirea de la negustorii care aduceau în oraș, la începutul secolului trecut (intrând pe la bariera Beilicului), butoaie cu gaz. Uneori, butoaiele cu pricina aveau fund fals ca să poată transporta fără a plăti accize mărfuri precum spirt, rom sau coniac. Accizele astea deveniseră o mare problemă pentru comercianți, încă din anul 1878 când s-a hotãrât – pentru creșterea fondurilor orașului –  introducerea unor taxe pentru mãrfuri precum untdelemnul, fructele exotice, zahãrul sau spirtul, pentru o vadrã din acesta plãtindu-se o taxã de 7,50 lei (prețul unui ziar „Epoca” din acea perioadã era de 10 bani, ca […]

vineri

13

octombrie 2017

0

COMENTARII

Povestea primei străzi din Berceni – Puțul cu Tei

Scris de , in categoriaPovestile strazilor din Berceni

Strada Putul cu Tei

Printre primele loturi de pământ vândute în vechiul Berceni, pe la 1900, când abia se forma nucleul acestuia –cătunul Bellu, a fost și cel al străzii cunoscute astăzi sub denumirea Puțul cu Tei. Dar de unde și până unde Puțul cu Tei? Ei bine, se spune că numele străzii se trage de la puțul cu crucea de piatră (pare-se, rămas ori din 1821, după trecerea pandurilor lui Tudor Vladimirescu, ori din 1848, în onoarea „voluntarilor morți în Dealul Viilor”), alături de care se afla un tei ca în povești. Despre crucea pandurilor am vorbit mai pe larg aici. Cât despre […]

joi

12

octombrie 2017

0

COMENTARII

Povestea străzii Stoian Militaru din Berceni

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni

În comuna Șerban-Vodă, la începutul secolului XX, foști ostași fuseseră împroprietăriți iar oameni din toate colțurile țării, dornici să-și facă un rost în viață, aproape de capitală, cumpăraseră parcele din terenurile cu vii afectate de filoxeră ale moșierilor Păltineanu și Colorian, vizavi de Cimitirul Bellu, de partea cealaltă a șoselei Oltenița. Printre ei era și Stoian, un bătrânel mucalit. Fiind un veteran al Războiului de Independență, a fost răsplătit cu un lot de pământ și cu o onoare care avea să străbată vremurile până în timpul nostru. Pentru că dăduse o mână de ajutor la măsurarea loturilor pentru parcelare, când a […]

miercuri

11

octombrie 2017

0

COMENTARII

Care au fost primele străzi pavate din Berceni?

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni

soseaua oltenitei

Cam la vreo zece ani după ce fuseseră ridicate primele case și construite primele străzi în cătunul Bellu, un fel de matrice a cartierului actual Berceni, situația nu era tocmai roz. Dotările edilitare lipseau, pavajul era o utopie și mlaștinile o infectă realitate. Multe case erau frecvent inundate, iar bălțile persistau încăpățânate aproape tot anul și unele erau chiar botezate („Balta lu’ Fira”, de exemplu, din capătul străzilor Colorian, Radului și Olteni -Alunișului de astăzi). Lumină nu exista nici măcar pe șoselele mari (Giurgiului sau Olteniței) iar apa se găsea doar la puțurile din colțurile străzilor. Cum-necum, cu toate că […]