Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

vineri

4

martie 2016

3

COMENTARII

Cum am ratat o intalnire la Cultural

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni

Marilena la Cinema Cultural Berceni
Transmite povestea mai departe...

 

Nasucuri de pisic pupate: 1, pahare de vin: 2, senzatii ca-s prostanaca: 2

S-a lipit de Laura un pisic alb cu buline negre si m-a chemat sa-l vizitez. Laura m-a chemat, nu pisicul, el e prea mic si nu stie sa vorbeasca.

De regula o luam de-a dreptul printre blocuri si prin curtea spitalului Sf. Luca, dar cum aseara veneam din oras cu metroul, am zis poate prind un 313 cateva statii de la Piata Sudului. Acum, trebuie sa marturisesc ceva, nu-mi prea place sa traversez. Fac tot posibilul sa nu traversez prea des, cred ca din cauza unui pitic pe creier, un superstitios care nu suporta sa treaca prin fata masinilor, fie ele si stationate. Asa ca, decat sa traversez ca sa iau autobuzul, mi-am zis ca mai bine fac o plimbare.

Nu mai trecusem pe bulevardul Alexandru Obregia din liceu, asa ca am profitat si am mai aruncat cate o privire stanga-dreapta, zic, sa vad ce s-a mai schimbat prin cartier. In fata la Cultural raman, ma scuzati de expresie, tampita. Nu mai era Culturalul, era un supermarket. De ce nu mi-a spus si mie nimeni ca a disparut Culturalul, dom’le? Dupa cateva minute am luat-o pe Laura Balaura la rost, mi-a zis ca-s praf, ca sigur am citit pe undeva, ca unde mi-e mintea, ca toata lumea stia in afara de mine, niste rautati, cu alte cuvinte.

Era posibil sa aiba dreptate, asa ca m-am rezumat la a numara bulinele pisicului si, dupa ce-am terminat (era numar cu sot), mi-a dat sa gust din vinul de la bunica-su. Avea un iz cam ciudat, dar decat sa beau vin de 6 lei din supermarket, care de fapt nu este vin, am zis sarumana si am luat in primire paharul. Laura m-a acompaniat si dupa vreo doua pahare ne-am amintit noi ca printr-a zecea ne dadusem intalnire in fata la Cultural. Pana aici, toate bune, numai ca eu mi-am mai amintit si ca am asteptat-o pe donsoara Laura (se pare ca nu doar eu sunt praf, mai uita si altii de la mana pan-la gura) pana a inceput “Al saselea simt” si pana la urma am intrat singura in sala. A, aveam si un walkman la mine, din ala pe care-l prindeai la gaica blugilor sau de curea, cred ca mi-l luase tata din piata de la BIG chiar in ziua cu pricina. Asa ca nu m-am suparat, m-am uitat cumintica la film si am plecat acasa, cu castile in urechi, injurand-o crunt pe Laura Balaura.

A doua zi, la telefon, in timp aruncam una-ntr-alta cu sudalmi de adolescente, ne-am dat seama ca ne-am asteptat de fapt reciproc, dar in spatele unor stalpi diferiti, cu ochii in directii opuse.

Transmite povestea mai departe...

Comentarii

  1. mihai
  2. criss

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *