Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

luni

21

noiembrie 2016

0

COMENTARII

La Târgul de Carte din 1933 a fost mai amuzant decât la Gaudeamus 2016

Scris de , in categoriaClubul de lectura, Povești din vremuri vechi

Transmite povestea mai departe...

S-o fi lãudând Târgul de Carte Gaudeamus de anul acesta cu 850 de evenimente, 125.000 de vizitatori și o ofertã de titluri mai mult decât îmbietoare, dar, sã-mi fie iertatã îndrãzneala, înclin sã cred cã, în materie de pozne, feste și alte giumbușlucuri, Expoziția de Carte din 1933 încã deține supremația. De unde mi s-a nãzãrit ideea asta? De la nimeni altul decât scriitorul Mircea Damian, care povestește câteva scene de un umor delicios, petrecute la Expoziția cu pricina, în cartea „Bucuresti„.

Evenimentul literar interbelic a avut loc în holul Teatrului Național, unde “domnii editori și-au aranjat raioane de desfacere, decorate frumos de regisorul Teatrului, și-au așteptat la teșghea vânzarea. Iar domnii scriitori, pieptãnați, cu pantalonii la dungã și cu condeele ascuțite, așteptau sã semneze autografe. Expoziția a fost deschisã de M.S. Regele, care a venit cu tot guvernul. Domnii scriitori așteptau însirati pe douã rânduri, de la ușã.

Dupã intrarea Regelui, cãruia i-au fost prezentați distinșii autori (dintre care multi erau certați unii cu alții, asa cã se ignorau reciproc), expoziția a demarat în trombã cu un regretabil incident, petrecut la masa poetului simbolist Ion Minulescu.

La un raion pe care și l-a aranjat singur, Minulescu stã pe scaun ca un patron, cu familia lângã el.

-Nu rãsfoi cartea, domnule! strigã, apãrându-și marfa cu palmele desfacute. C-o murdãrești. Ce! cartea e stambã, s-o pipai? Sau cauti poze? Poze nu are…

De undeva de la etaj tuna vocea lui N.D.Cocea, care-și fãcea o publicitate agresiv-capitalistã, in ciuda simpatiei sale pentru socialism:

-La mine, bãieți, la mine… La mine, doamnelor și domnilor… Marfã bunã…

Mircea Eliade, al cãrui roman, „Maitrey”, devenise cu rapiditate foarte popular, era de gãsit „la raionul <Culturii Naționale>, unde, foarte afectat și filosof, iscãlește plictisit.

La un moment dat, trei elevi de liceu, înarmați cu carnetele, sunt pe cale sã provoace o nouã zguduire a spiritelor. Tinereii culeg câteva autografe, apoi ajung la drãcușorul de Mircea Damian, care îi îndeamnã sã meargã și la Minulescu, despre care se știa cã nu semneaza autografe decât pe cãrțile vândute, altminteri fiind capabil de oarecare crize de furie.

Ion Minulescu

Ion Minulescu

Copiii s-apropie timizi, se-nclinã și-i întind toți deodatã carnetele…

-Un autograf!

Minulescu era ocupat cu o domnișoarã care ceruse o carte. Se-nroșeste și își ridicã ochelarii pe frunte.

-Ce vreți, domnule?

-Un au…

-Nu dau pe carnete… Dau numai pe cãrți… Cumpãrați și voi cãrți…

Baieții spun cã n-au bani și stãruie.

-Dã-le, domnule, strig eu.

-Tu i-ai trimis!, țipã.

-Pai sigur cã eu! Dar la cine ai fi vrut sã-i trimit? I-am trimis și eu la un poet mare…

In cele din urmã, semneazã bombãnind și flatat.

La apariția unei tinere scriitoare, Marta Rãdulescu, despre care se spunea în cercurile scriitorilor cã nu știa gramaticã si cã, mai rãu de-atât, cã tatãl dumneai i-ar fi scris toate cãrțile, același Mircea Damian, împreunã cu un confrate, o analizeazã cu atenție de la tejghelele lor.

Marta Radulescu

Marta Radulescu

-Are cap frumos.

-Frumos? Daa? Poate sã fie frumos un cap de femee cât un butoi de bere?

-Exagerezi.

-Recunosc. Dar recunoaște și tu cã este cât un dovleac de baltã. Si cu basca aia…parcã e confecționatã dintr-o fatã de plapomã, roșie. Nu vezi cum sclipește?

-Ba vãd…Dacã așa îi place ei…Este originalã…

-Sigur…originalã…

Si bãtând cu piciorul în ciment:

-Dar rochia? Se vine aici, pe ploaie și la ora 12 ziua, cu rochie de seratã?… Idiotule!

Cam așa a fost la Expoziția de Carte din ’33, și câte întâmplãri or mai fi fost pe-acolo, fãrã ca Mircea Damian sã le fi cunoscut, sau sã mai fi avut poftã sã le povesteascã. Pe când despre Gaudeamusul contemporan, vã spun cu mâna pe inimã, n-am auzit sã fie spuse decât cuvinte frumoase, cã editurile s-au prezentat impecabil, cã cititorii au asaltat pofticioși standurile, cã atmosfera a fost extraordinarã și cã toți vizitatorii au plecat de la Pavilionul Expozitional Romexpo foarte, foarte zâmbitori, chiar dacã scriitorii nu s-au mai ținut de șotii ca pe vremuri.

Sursa foto: www.gaudeamus.ro

Transmite povestea mai departe...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *