În seara de sâmbătă, 25 noiembrie 1944, în cartierul Apărătorii Patriei, s-a ținut un bal popular în localul „Lăzărescu” (presupunem că este vorba despre vestita cârciumă La Banditu, pe care o construise Ion Lăzărescu în urmă cu zece ani). Anunțată prin afișe răspândite din vreme în întreg cartierul Apărătorii Patriei, serbarea fusese organizată în folosul răniților de pe frontul Ardealului, scria ziarul Scânteia din 28 noiembrie 1944, și avea autorizație de a fi prelungită până în zori.

„Sâmbătă seara era programat un bal popular, o serbare liniștită, fără lux și destrăbălare, o serbare decentă și pașnică a cetățenilor din cartier, prinos de admirație, răniților eroi de pe frontul împotriva hitlerismului.”

Balul începuse de vreo zece minute, însuflețit de o atmosferă de „caldă prietenie”, își asigura cititorii oficiosul PCR.

„Fetele, lucrătoare la diferite fabrici sau ateliere, se grupaseră în fundul sălii, la bufet, stând de vorbă despre munca lor și despre greutățile de aprovizionare cu lemne și cu alimente.”

Doar că, de-aici încolo, evenimentele s-au precipitat într-o debandadă tragică, ale cărei implicații s-au dovedit deosebit de importante în etapele ulterioare ale instaurării regimului comunist. Nu uitați că organul de presă comunist bifa în agenda sa de propagandă ideologică, aproape regulat, atacuri la adresa „necomuniștilor”: legionari, fasciști, național țărăniști, liberali, chiaburi, universitari, moșieri, iar în perioada imediat următoare evenimentului de la 23 august 1944, scopul principal era ca amestecul sovietic în politica țării să fie justificat prin presupusa nerespectare de către guvern a clauzelor Armistițiului.

La intrarea în cârciuma-restaurant Lăzărescu, a izbucnit, la vreo zece minute după deschiderea micii festivități, un scandal. Un subofițer însoțit de niște amici ținea morțiș să participe la serbare și să bea gratis. Ni se spune că este vorba despre un vechi infractor, un dezertor și, de fapt, un hoț ordinar, pe nume Oprișan Ion, din Batalionul 10 Vânători Moto. Refuzat, subofițerul se înfurie și pleacă amenințând că-și aduce banda.

Mizând pe ipoteza sabotajului, ziarul insinuează premeditarea evenimentelor, apoi continuă relatarea.

 

 

Dintr-un camion de 3 tone, un Dodge, au coborât Oprișan și banda lui de 10 soldați înarmați cu pistoale mitraliere Bereta și o pușcă mitralieră. Acesta l-a atras în afara cârciumii pe unul din muncitori, târându-l pe un maidan ca să-l „lichideze”. Câțiva tineri din sală l-au salvat, apoi s-a dezlănțuit iadul în cârciuma din Apărătorii Patriei, asupra căreia au fost îndreptate în trei rânduri rafale de mitraliere.

Doi muncitori au fost uciși și alți câțiva cetățeni au fost răniți.

 

Ministerul Afacerilor Interne a prezentat incidentul ca pe unul banal, fără substrat politic, între golani, în timp ce comuniștii îl atacau violent în presă pe Nicolae Penescu, ministrul din guvernul Sănătescu, și cereau arestarea acestuia. A avut loc o manifestație a muncitorilor de la Malaxa, CFR, Asam-Pipera, Ford România, STB, s-au ținut cuvântări și s-au strigat lozinci împotriva lui Penescu, considerat autor moral al incidentului. Evenimentul a rămas cunoscut în paginile Scânteii drept crima odioasă din Apărătorii Patriei.

În fața presiunilor generate de incidentul din Apărătorii Patriei și a numeroaselor provocări ale comuniștilor, generalul Sănătescu a cedat pentru a doua oară în decembrie 1944. La cererea comisarului adjunct al Afacerilor Străine al URSS, Andrei I. Vîșinski, a fost numit prim-ministru generalul Rădescu, ultimul șef de guvern necomunist înaintea instaurării regimului pe care țara urma să-l aibă până în decembrie 1989.

Ca o mențiune, ar mai fi de spus că Nicolae Penescu, ministrul acuzat de comuniști că minte poporul, după ani de temniță grea, muncă silnică și domiciliu obligatoriu în Bărăgan, a emigrat în Franța, unde a înființat Consiliul Național Român, prin care a informat lumea liberă despre opresiunea regimului comunist din România. Penescu a rămas permanent în vizorul Securității și în 1981 a fost victima unui atentat comis de Carlos Șacalul. Penescu a primit un pachet care conținea, în locul unei cărți, o încărcătură explozivă. Fostul ministru a fost rănit grav și a decedat după câteva luni de spitalizare.

Mai târziu, tot ziarul Scânteia (7 aprilie 1950) anunța cu mândrie bucureștenii că localul de pierzanie, cârciuma lui Lăzărescu din șoseaua Berceni, unde se adunau borfașii și golanii cartierului, a fost transformată în bibliotecă.

Surse: Scânteia (28 noiembrie 1944, 29 noiembrie 1944, 30 noiembrie 1944)

cârciuma La Banditu La Banditu din Apărătorii Patriei Lăzărescu din Apărătorii Patriei localul lui Lăzărescu Nicolae Penescu ziarul Scânteia