Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

luni

12

noiembrie 2018

0

COMENTARII

Cum se împărțea pâine neagră lângă parcul Carol celor 500 de șomeri ai Bucureștiului din 1935

Scris de , in categoriaPovești din Filaret, Povești din vremuri vechi

pâine neagră
Du povestea mai departe...

Suntem în anul 1935, pe o stradă ”din marginea” Parcului Carol. O stradă în pantă. Cronicarul Ilustrațiunii Române, care semnează simplu, G., amintește de căsuțele mici de oraș de munte, ”de unde se vede toată mizeria orașului mare”. Un text despre grelele vremuri ale șomerilor bucureșteni din anul 1935, care veneau de miercurea și sâmbăta în locul ăsta, să primească ajutorul de la primărie: două pâini negre pe săptămână.

”Muncitorii rămași fără lucru, țărani orășenizați, fără posibilitate de a munci, sunt înscriși pe listele primăriei pentru o pâine Miercuri și o alta Sâmbătă. De două ori de săptămână strada pitorească, cu aer de munte și aspect de Predeal în miniatură, se umple din zorii zilei de cei 500 de beneficiari ai ajutorului de șomaj. Sunt mulți și strada cochetă ia un aspect murdar, trist, așa cum erau străzile în vremea războiului. când se făcea coadă la cartela de pâine.”

———————————————————————————————————————————————————————————————————————-

”Goana pentru pâine e cruntă în liniștea în care se petrece. Foamea a făcut din oamenii aceștia bestii neîmblânzite și ghionții, luptele ce se dau pe scară, prind forma unei adevărate bătălii pentru viață. Căci sus, în capătul scării răpănoase de lemn, îi așteaptă pâinea lor, care nu e de toate zilele, cum au învățat în Tatăl nostru.”

———————————————————————————————————————————————————————————————————————-

”Insfârșit, de bine de rău, cei 500 de șomeri ai primăriei s’au adunat în sala cu zidurile netencuite, unde un domn econom, cu catastiful în față, împarte cele 500 de pâini rumene, așezate în spatele unei tejghele de lemn.

            După o admonestare părintească pentru faptul că s’au înghesuit pe scară și au tropăit pe culoare, domnul econom împarte.

– Aba Gheorghe!

– Prezent.

-Cartela?

Primul strigăt, un tăbăcar în șomaj de aproape un an, cu pantalonii largi pe trupul plăpând, întinde cartela și capătă pâinea ca pe un dar ceresc.

Patru sute nouăzeci și nouă de perechi de ochi urmăresc gestul mâinii care ascunde în sân pâinea și fuga norocosului Aba, care totdeauna scapă cel dintâi, binecuvantând pe inventatorul alfabetului care a pus -a- înaintea lui -b-. Nu de alta, dar acasă îl așteaptă o nevastă fără lapte și un copil care morfolește cureaua tatei între dinți, de foame.”

Sursa text / Foto: Ilustrațiunea Română / 17 Aprilie 1935 via Digibuc.ro

Du povestea mai departe...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.