Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

marți

26

iulie 2016

3

COMENTARII

Povestea Fortului 12 Berceni, obiectivul militar dintr-un cimitir de mașini

Scris de , in categoriaPovesti din Berceni, Povesti din vechiul Bucuresti

Sursa: www.europeana.eu, Bateria 13-14 Jilava, K.U.K. Kriegspressequartier Lichtbildstelle
Transmite povestea mai departe...

Povestea Fortului 12 Berceni a inceput odata cu venirea lui Carol I pe tronul Romaniei, in anul 1866.

Bucurestiul, capitala vulnerabila, asezata-n mijlocul campiei, era cam dezgolit in fata privirilor pofticioase ale Imperiului Otoman, Imperiului Austro-Ungar si Rusiei, asa ca principele Carol I, militar de profesie, a hotarat construirea unor forturi de aparare. Comisiile romanesti carora le-a cerut sa cerceteze temeinic problema s-au dovedit insa ineficiente, acestea fiind probabil motivul pentru care totusi Carol I l-a chemat in anul 1883 pe generalul belgian Henri Alexis Brialmont, cel care proiectase fortificatii pentru orasele Liege, Namur, Anvers.

Implicarea stralucitului inginer militar in construirea liniei bucurestene de fortificatii a generat un scandal diplomatic international, pentru ca Belgia era la momentul respectiv o tara neutra fata de Tripla Alianta si Rusia, Marea Britanie si Franta, iar contributia generalului Brialmont la apararea Bucurestiului ar fi insemnat incalcarea neutralitatii. Brialmont a venit in secret in Romania, pentru a lucra la planurile pentru fortificatii, mintind ca pleaca in concediu in Germania, dar ministrul de razboi belgian a aflat si l-a chemat urgent inapoi. Din acest moment spiritele s-au cam infierbantat, austro-ungarii au cerut trecerea in rezerva a generalului, iar romanii au amenintat in acest caz cu blocarea accesului de produse belgiene pe piata. Pana la urma, Carol I a decis ca Romania sa adere la Tripla Alianta, nervii austro-ungarilor s-au mai domolit, iar Brialmont a inceput treaba.

Sursa: "Bucurestiul meu drag", nr 11, nov 2012

Sursa: „Bucurestiul meu drag”, nr 11, nov 2012

Lucrarile au inceput in 1884, iar proiectul prevedea construirea unei centuri de 70 km, cu 18 forturi si 18 baterii intermediare, despartite de distante de cca. 2 km. In 1886 s-au schimbat planurile, pentru ca fusese descoperit un nou tip de proiectil. Noile obuze torpila nu explodau la impact si puteau distruge fortificatiile, asa cum fusesera construite pana atunci. Brialmont a facut modificarile necesare, inlocuind caramida cu betonul simplu, a adapostit tunurile in cupole cuirasate si a camuflat obiectivele cu vegetatie.

Captură de ecran din 2016.07.26 la 17.26.54In 1888, Carol I era presat de parlament sa micsoreze cheltuielile, asa ca numai forturile Chitila, Mogoşoaia, Otopeni şi Jilava au fost construite conform planului initial, cu reduit central (reduitul este o fortificatie mai mica, cu caracter autonom in cadrul altei fortificatii) si numar maxim de incaperi. Restul forturilor, printre care si Fortul 12 Berceni, au beneficiat de buget de austeritate.

In 1895 s-a declarat incheierea lucrarilor la intreaga linie de aparare, iar forturile si bateriile intermediare -care sprijineau cu foc forturile din stanga si dreapta – au fost numerotate in sensul acelor de ceasornic, incepand cu Fortul 1 Chitila. Un fort putea adaposti pana la 500 de oameni, o baterie 250 de oameni, iluminarea se facea cu lampi de petrol, iar costul total al constructiilor a fost de 85 de milioane de lei, adica valoarea a 11 Palate de Justitie.

Insa lucrarile nu se incheiasera de fapt, doar se raportasera ca atare in spiritul propagandistic cu care suntem astazi obisnuiti. Forturile din sectorul de sud-est nu aveau obuziere, iar traiectoria tunurilor crescuse suficient incat Bucurestiul sa poata fi bombardat din afara fortificatiilor, fara probleme. Vazand ca fortificatiile de la Anvers si Liege, construite in aceeasi maniera ca Cetatea Bucuresti, au picat in numai 4 zile, in 1915 s-a luat decizia dezafectarii liniei de aparare. Tunurile s-au trimis pe front si totul s-a facut in asa mare taina, incat nici macar spionajul german nu a aflat pana in momentul ocupatiei ca Bucurestiul era de fapt un oras deschis, in care se putea intra fara lupta.

Centura de fortificatii nu a fost folosita niciodata, in ciuda uriasei investitii facute. Astazi mai exista 30 de forturi si baterii, printre care si Fortul 12 Berceni, care se afla pe proprietatea companiei Remat Sud, intr-o stare de degradare avansata, din cauza activitatilor de reciclare a metalelor. Fortul Berceni este de tip 3, trapezoidal, cu galeriile laterale oprindu-se la turelele de pe umerii fortului. Intre Fortul 12 Berceni si Fortul 13 Jilava se afla Bateria 12-13 Berceni, la limita administrativa dintre comunele Berceni si Jilava, insa accesul si fotografiatul sunt interzise, fiind unitate militara operationala in cadrul MAPN. Daca in cazul forturilor si bateriilor militarizate se justifica interdictia vizitarii sau fotografiatului, ceea ce se intampla in cazul Fortului Berceni prin 2012 era undeva la limita dintre ridicol si ignoranta. Angajatii Remat, intrebati de curiosi despre acest fort, dadeau din umeri si chiar negau existenta acestuia, desi adresa companiei e destul de sugestiva.

Cam asa ceva:

– Buna ziua, sunteti angajat al Rematului de pe strada Berceni FORT, nr. 5?

-Da.

-Ce stiti despre fortul pe care se afla cimitirul asta de masini?

-Care fort, domnule, nu e niciun fort aici!

 

 

Surse: „Bucurestiul meu drag”, nr 11, noiembrie 2012, articolul „Forturile Bucurestiului” (Andrei Berghes)

„Bucurestiul din umbra-Turibuc”, 2014, articolul „Cetatea Bucurestiului” (Ana-Maria Holban)

Foto sus:www.europeana.eu, Bateria 13-14 Jilava, K.U.K. Kriegspressequartier Lichtbildstelle

 

Transmite povestea mai departe...

Comentarii

  1. florin
  2. andra
  3. cosmin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *