Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

miercuri

10

august 2016

1

COMENTARII

Cele mai ciudate povesti din Valea Plangerii

Scris de , in categoriaPovești din cartierul Tineretului, Povești din vremuri vechi

Valea Plangerii
Du povestea mai departe...

Sunt atat de multe de spus despre Valea Plangerii, transformatã în urmã cu câteva decenii în Parcul Tineretului, incat va trebui sa le povestesc pe rand ca sa nu fac un talmes-balmes din cea mai fascinanta istorie petrecuta pe pamanturile Berceniului.

Haideti sa vedem mai intai cum aparea Valea Plangerii în ghidul capitalei publicat de V. Miorini, în jurul anului 1923:

 

Valea Plangerii harta

 

Legenda Vãii Plangerii

 

Demult de tot exista pe locul Vaii Plangerii o manastire, si langa manastire un satuc.

Intr-o noapte, pamantul s-a cutremurat si s-a deschis, tragand in adancurile sale atat lacasul sfant, cat si mica asezare, nemailasand nicio speranta bietilor oameni. Peste ceea ce fusese viata s-a asternut nepasatoare apa, care s-a facut balta cu stuf, de unde i-ar fi venit si numele de Cocioc.

E drept ca, in anii ce-au urmat napastei, o priveliste desfatatoare pentru ochi se-nfatisa pe acele meleaguri, dar prea inspaimantatoare pentru suflet. Turla bisericii se mai putea vedea prin stuf, iar linistea noptilor era tulburata adeseori de voci stranii care pareau a iesi din balta.

Cum s-a format mlastina Cocioc

 

Din Dambovita cea zvapaiata se trãgea apa mlastinii Cocioc, cãci râul alintat al Bucurestilor avea obiceiul sa se cam umfle când veneau ploile, sa sara din vadul lui si sa inece malurile. Așa se face cã între mahalaua Caramidarii de Jos si dealul Serban Vodã, unde urma sa fie amenajat la jumãtatea secolului XIX Cimitirul Bellu, se formase o balta inconjurata de stuf inalt de aproape 4 metri.

Povestea preotul Mihai Tataram, de la biserica Martisor:

Pe sub trestii era un mal si o apa fara fund acoperita de radacini si de ierburi.”

Tunelul subteran din Valea Plangerii

 

Unii dezmint zvonurile care plaseaza sub Parcul Tineretului un tunel subteran secret, care ar face parte dintr-o veche retea de catacombe de pe vremea lui Vlad Tepes, având gura de iesire intr-una din anexele Crematoriului „Cenusa”, construit special în acel loc pentru a o masca.

Insa Florin Dobrescu vine cu o alta legendã a galeriei subterane din Valea Plangerii, în care distingem un obicei al vechilor boieri, printre care si cei din familia Bellu, proprietari ai pamanturilor pe care se afla acum Cimitirul Bellu: refugiul în subteran la vremuri de restriste.

Se spunea cã în preajma Cimitirului Militar ProPatria se casca gura unui tunel zidit cu caramida, care avea iesirea dincolo de Crematoriul „Cenusa”, aproape de gârlita Lânãriei, un afluent al Dambovitei deviat printr-un canal subteran chiar sub strada Lânãriei de astãzi.

Valea Plangerii, sursã de inspiratie pentru povestitorul Petre Ispirescu

 

Mai stiti basmul „Tinerete fãrã bãtrânete și viatã fãrã de moarte„?

Se pare cã Petre Ispirescu, al cãrui tatã avea o frizerie în apropierea Vãii Plangerii, pe Calea Vacaresti, macinat de gândul imposibilei si absurdei nemuriri, scrie basmul în care Fat Frumos pleacai in cautarea tineretii fara batranete si vietii fara de moarte, promise la nastere. Le gaseste, dar nu le poate pastra, pentru cã pune piciorul, din greșeala, pe pamantul lacrimilor, al dorului si suferintei, în Valea Plangerii, si pierde nemurirea.

Fãt-Frumos sfârșește în bratele mortii care-l astepta in cosciug, si nu ne putem stãpâni un gand fugar, cum ca poate si Cimitirul Bellu, vecin cu Valea Plangerii, o fi avut vreo influenta in scrierea basmului.

Groapa de gunoi din Valea Plangerii

 

Ziariștii de la revista „Realitatea Ilustratã” și-au facut curaj într-o zi a anului 1930 și au realizat un reportaj pe Valea Plângerii, oferindu-ne câteva imagini sugestive ale gropii de gunoi în care fusese transformatã mlaștina Cocioc. Ar fi de prisos o reinterpretare actualã a acestora, lipsitã de impresiile olfactive conștiincios notate de jurnaliștii interbelici:

In mijlocul vãii s-a format un adevãrat munte de gunoaie. O regiune întreagã de gunoi, râusoare, pante, sinuozitãti de gunoi, o suprafatã imensã din terenul Capitalei este acoperitã cu cele mai scârnave imunditati. Cu cât pãtrundem mai adânc în imunda regiune, cu atât gâtlejul ni se strânge, sufocat de un miros complex, format din miasme de cadavre, putrede descompuneri vegetale si miros acru.”

Cât despre felurile în care reușeau nevoiașii sã se foloseascã de aceastã matcã infamã a mizeriei, iatã câteva exemple: unii strâng oase putrede, din care se face o pudrã pentru albirea zahãrului, sticle sau așchii de lemn pentru foc, altii jupoaie câini ca sã le foloseascã pieile, altii aduc aici turme de porci, la îngrãșat, iar unii cautã cãrtile aruncate de familiile celor morti de tuberculozã, spre a le vinde la anticariat.

 

Valea Plangerii groapă de gunoi

 

Valea Plangerii- statiune moderna de schi

 

Peste nici 3 ani de la reportajul „Realitatii Ilustrate”, aflãm cu stupoare din „Ilustratiunea Românã” cã pe Valea Plângerii a fost inauguratã cu un fast deosebit… o pârtie de schi.

Amenajatã fãrã prea multe dureri de cap din partea autoritãtilor, doar „pe ici pe colo, mâna omeneascã desãvârșind opera naturii„, pârtia urma sã includã trei sectiuni: ski pentru începãtori, ski pentru grupa de perfectionare si pârtia pentru sãniutã.

 

Valea Plangerii pârtie de schi

 

Parcul parcurilor 

 

In „Planul Director de Sistematizare al Bucurestiului” din 1935 se propunea realizarea unui mare „pâlc de verdeata”, în locul unui mai vechi proiect de centurã verde care ar fi înconjurat orasul (deh, nici mãcar în interbelic nu avea capitala prea multi bani), compus din „terenurile comunale si cele particulare dintre calea Serban Voda, calea Vacaresti, sos. Oltenitei, cuprinzând Valea Plangerii, dealul Piscului si al Vãcãreștilor.”

Din nou, groapa de gunoi

 

In 1940 s-a concluzionat ca parcul parcurilor era prea… prea de tot. Cu razboiul care batea la usa si cu gunoaiele care ne mancau sufletul, pana la urmã Valea Plangerii a fost concesionata Uzinelor Comunale ca groapa de gunoi pentru o perioada de 25 de ani, urmand ca abia dupa aceea sa fie transformata in parc.

Din Valea Plangerii in Parcul Tineretului

 

In 1965 a început amenajarea Parcului Tineretului. In 8 luni, prin munca „patriotica” a tinerilor, a fost facuta amenajarea de baza, dar de inaugurat s-a inaugurat în 1974. Atunci televiziunea românã a prezentat, în cadrul emisiunii Album Duminical, câteva imagini din parc si din spectacolul desfasurat la Sala Polivalenta, in onoarea celor doua realizari.

 

Valea Plangerii Parcul Tineretului

Sursa: Arhiva TVR

 

Surse: „Biblioteca Bucurestilor”, „Despre teritoriul pe care s-a întemeiat cartierul Bellu şi legăturile sale cu Bucurestii de altădată”, de Florin Dobrescu

Revista „Ilustratiunea românã”, nr 5, 1933 si 19 sept. 1934

Revista „Realitatea româneascã”, nr. 167, 1930

„Planul Director de Sistematizare. Rezumat al memoriului justificativ”, 1935

 

Du povestea mai departe...

1 Comentariu

  1. Vişan Corneliu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.