Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

miercuri

30

martie 2016

0

COMENTARII

Romanta de primavara in Parcul Tineretului

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni

romanta in parcul tineretului
Transmite povestea mai departe...

 

Floricele: multe de tot; Regrete ca nu sunt vaca: unul si bun; Verde: din belsug!

Ciprik nu recunoaste, dar e un fel de golanas, un periculos cu ochi albastri, tatuat si degraba ascultator de Spike, Doc si Dilated Peoples. N-as fi crezut ca e in stare de un asemenea sacrificiu, sa faca pe cavalerul si sa ma invite la plimbare prin Parcul Tineretului, mai ales ca nu facuse nicio prostie recent, deci nu prea avea de ce sa se revanseze. Mai avea si un aer misterios, m-am gandit ca-mi face vreo supriza, ceva. Oricum era dubios, dar ce nu-i dubios la Ciprik?

Am intrat prin Oraselul Copiilor si deja mi se facuse ditai pofta de vata de zahar ars, eventual colorata ciudat, in roz sau bleu, dar n-am vazut decat niste kurtos-colaci si, langa ei, un nene care parea ca zvanta micii cu foehnul. Mi-a explicat Ciprik, graffiti tineretuluiatotcunoscator cum e, ca ar cam fi cazul sa imi port ochelarii cand ies din casa, pentru ca nenea nu usca micii cu foehnul, doar incerca sa faca nitel vant ca sa aprinda carbunii. Da, Ciprik, bine ca esti tu destept, i-am zis ofticata, apoi mi-a trecut, pentru ca am vazut un gang plin de graffiti foarte colorat, pe care l-am tras in poze. Ciprik insista sa mergem mai departe, dar pana la urma n-a mai rezistat si mi-a zis cu o voce misterioasa:

Stii ce era inainte aici?

Inainte? Inainte de ce? Si aici, unde mai exact aici? m-am infipt artagoasa in fata lui. Ciprik si-a dat ochii peste cap si m-a tras de mana pana la tapsanul de un verde mustos, care aproape ma facea sa regret ca nu sunt vaca, sa ma bag la rumegat.

multa primavara in Parcul Tineretului

Aici era rampa de gunoi, la inceputul secolului trecut! Si lacul asta era o mlastina, unde se aruncau gunoaiele, iar pe-aici, pe unde ne plimbam noi, umblau doar saracii Bucurestiului, cautand printre mizerii putrezite si cadavre de animale! Iar toata asta– gesticuleaza larg, imparateste – se numea Valea Plangerii!

Trebuie sa recunosc, Ciprik m-a uimit. Am ramas cu gura cascata, in timp ce am facut un tur de lac, fotografiind pasaretul si copacii, toata nebunia aia atat de viu colorata, in care-ti venea sa-ti bagi dintii pur si simplu. Nu-mi venea sa cred ca s-a petrecut, intr-un trecut relativ recent, o astfel de transformare. Auzi tu, groapa de gunoi. Pai asta e foarte tare, ca sa nu mai spun ca incita la o mica reverie filozofica. Cam asa:

om meditand in Parcul Tineretului

 

Aproape ca n-am mai vorbit cu Ciprik pana cand am iesit din parc, in jur totul era atat de proaspat si frumos, cu totul altfel fata de nebunia din Cismigiu.  Am vrut sa profit de senzatia de liniste, sa-mi fac provizii, ca sa am cu ce infrunta nervii si stresul din timpul saptamanii. Cand am ajuns acasa, l-am intrebat totusi pe Ciprik ce l-a apucat cu plimbarea asta atat de neasteptata. Mi-a zis ca auzise si el de la un prieten de faza cu groapa de gunoi, si-a vrut sa ma impresioneze. Acum, ca sunt impresionata in mod clar, nu vreau sa fac eu niste friptura cu cartofi prajiti si mujdei?

Transmite povestea mai departe...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *