Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

joi

5

mai 2016

4

COMENTARII

Povestea de groază a secției speciale pentru disidenți politici din Spitalul 9 „Dr. Gheorghe Marinescu”

Scris de , in categoriaPovești din anii comunismului, Povesti din Berceni

secția specială din spitalul Gheorghe Marinescu
Du povestea mai departe...

 

În anii ’60 s-a înființat în cadrul Spitalului Unificat Nr. 9 „Gheorghe Marinescu” o secție specială, denumită Serviciul VIII și condusă de dr. Epaminonda Tomorug.

Rolul ei?

Represiunea psihiatrică asupra disidenților politici, persoanelor incomode pentru regim, pe scurt, dușmanilor poporului.

 

Spitalele psihiatrice și secțiile speciale înființate în spitalele județene, precum această secție care funcționa în Spitalul 9, ofereau sistemului totalitar posibilitatea intimidării, demoralizării, înfricoșării disidenților și apropiaților acestora, într-un mod discret, care elimina procesele zgomotoase.

Aparatul medical școlit în stil sovietic asigura împiedicarea exercitării drepturilor garantate prin Constituție, modificarea convingerilor politice și eliminarea „agitaților” din peisaj.

Din ce cauze puteai fi trimis la Spitalul 9, la „agitați”?

 

Din multe motive. De exemplu, să zicem că formai o organizație sindicală, adresai critici verbale sau în scris la adresa partidului comunist, te împotriveai când ți se încălcau drepturile de muncitor, citeai cărți interzise de autorități, țineai morțiș să emigrezi și vizitai prea des ambasadele, îți practicai religia zgomotos și în afara unui local de cult, făceai petiții, refuzai să colaborezi cu Securitatea, și pricini se mai inventau, destule.

Cum ajungeai la secția specială din Spitalul Gheorghe Marinescu?

 

O varianta era să te găsească vinovat de o faptă de drept comun, după care să te transfere la psihiatrie. Sau, dacă te reclama cineva, venea Miliția, te plimba întâi pe la secție, apoi pe Șoseaua Berceni, la balamuc. Dar astea erau metode elegante, pentru ca la fel de bine te puteau răpi de pe stradă, de la locul de munca sau direct din pat, fără mandat de arestare.

Ce ți se întâmpla la Secția a opta?

 

Aveai șanse destul de mari să împarți patul și cana de supă cu un alt internat. Dreptul la corespondență și la vizitatori ți-l aproba, sau nu, medicul.

Ți se aplicau electroșocuri, de multe ori fără să ții ceva în gură, ca să-ți muști limba. Beneficiai de un coctail de medicamente foarte puternice, care puteau duce la apariția unor boli sau la robotizarea psihică.

Dintre metodele de tortură, cea mai folosită era legarea, când ți se arunca un cearceaf pe cap și erai înhămat cu legături la mâini și la picioare până când te imobilizau complet.

Când plecai din Spitalul 9?

 

De plecat, plecai din Spitalul 9 după câteva zile sau câțiva ani, oricum, nu știai niciodata cât urma să stai.

Daca aveai ghinionul să te fi înregistrat anterior Securitatea ca potențial element perturbator, puteai fi sigur că în preajma unor evenimente deosebite (vizite ale unor șefi de stat, de exemplu, sau diverse manifestări publice) te ridica o mașină a spitalului „Gh. Marinescu”, echipată cu niște asistenți și infirmieri puși pe treabă. Cert este că dacă persistai în convingerile tale politice, contrare regimului comunist, aveai ceva de stat, și chiar dacă te lăsau să pleci, aveau obiceiul să te țină sub observatie și să te aducă înapoi de mai multe ori, până când erau siguri ca nu mai reprezinți vreun pericol.

Câteva cazuri de „agitați” care au avut neplăcerea de a cunoaște îndeaproape secția specială din Spitalul „Gh. Marinescu”

 

În 1962, un tâmplar a îndrăznit să se plângă de salariile muncitorilor. Securitatea l-a catalogat drept dușman al poporului, i-a înscenat un proces public, l-a supravegheat și l-a șicanat permanent. După doi ani, tâmplarul n-a mai rezistat și a cerut să fie lăsat în pace sau arestat, asa că a fost internat la Spitalul 9, unde va reveni forțat și în mod repetat, până după revoluție, când a fost declarat sănătos de o comisie psihiatrică.

În 1972, un zidar a reclamat că o parte din recolta C.A.P-ului a fost furata și trimisă unor conducatori de partid. A fost internat la Spitalul 9.

Un fotograf a vrut să treacă granița în Iugoslavia, un profesor a scris poezii care atacau regimul politic, un inginer a corespondat pe teme științifice cu o facultate din Franța, un proprietar a refuzat să se mute din casa care urma să fie demolată. Toți aceștia și mulți alții au ajuns la secția specială din Spitalul 9.

 

Sursa: „Psihiatria sub dictatura. O carte alba a psihiatriei comuniste romanesti”, de dr. Cucu C. Ioan si dr. Cucu Toma

Du povestea mai departe...

Comentarii

  1. cristi
  2. cristian
  3. ady
    • CONSTANTIN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *