Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

joi

5

mai 2016

3

COMENTARII

Povestea de groaza a sectiei speciale pentru disidenti politici din Spitalul 9 „Dr. Gheorghe Marinescu”

Scris de , in categoriaPovești din anii comunismului, Povesti din Berceni

Transmite povestea mai departe...

Slujba de Inviere de la Patriarhie, 2016. La aparitia Presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis, doi cetateni striga „Demisia!”. Sunt indepartati imediat de catre jandarmi, ulterior fiind amendati cu cate 2000 de lei pentru tulburarea ordinii si linistii publice.

Piata Obor, 1969. Un muncitor iese pe strada purtand o pancarta pe care scrie „Jos Ceausescu!”. Este ridicat de Militie si dus la Spitalul „Gheorghe Marinescu” din Berceni, unde directorul institutiei il inregistreaza drept un „caz special” care „va fi mentinut in spital”, desi de la Militie fusese eliberata o adresa care specifica doar blocarea circulatiei.

 

Asemanarile dintre cele doua cazuri se opresc in fata balamucului, pentru ca in democratie cei care isi exprima public opinia politica inca sunt indepartati si (din fericire?) doar amendati. In perioada comunista, insa, cuvantul Tovarasului facea legea, iar in 1968 Nicolae Ceausescu spusese asa:

„Exista oare unii care mai pot crede ca in Romania de astazi ar mai fi forte capabile sa ameninte sistemul socialist? Bineinteles, mai exista nebunii, si nebuni exista peste tot in lume, dar pentru acestia societatea noastra are la dispozitie toate mijloacele necesare, inclusiv camasa de forta.”

Lucrurile erau deci clare si simple. Psihiatria romaneasca, ridicata la inceputul secolului trecut de catre savanti de renume (Obregia, C.I. Parhon, Petre Tomescu, Dumitru Bagdasar), la nivelul psihiatriei europene din acea perioada, a fost zdrobita si fortata la involutie de sistemul comunist totalitar.

Citeste aici mai multe despre progresele psihiatriei romanesti si istoria Spitalului de Psihiatrie „Dr. Alexandru Obregia” 

In anii ’60 s-a infiintat in cadrul Spitalului Unificat Nr. 9 „Gheorghe Marinescu” o sectie speciala, denumita Serviciul VIII si condusa de dr. Epaminonda Tomorug. Rolul ei?

Represiunea psihiatrica asupra disidentilor politici, persoanelor incomode pentru regim, pe scurt, dusmanilor poporului.

 

Spitalele psihiatrice si sectiile speciale infiintate in spitalele judetene, precum aceasta sectie care functiona in Spitalul 9 ofereau sistemului totalitar posibilitatea intimidarii, demoralizarii, infricosarii disidentilor si apropiatilor acestora, intr-un mod discret, care elimina procesele zgomotoase.  Aparatul medical scolit in stil sovietic asigura impiedicarea exercitarii drepturilor garantate prin Constitutie, modificarea convingerilor politice si eliminarea „agitatilor” din peisaj.

Din ce cauze puteai fi trimis la Spitalul 9, la „agitati”?

Din multe motive. De exemplu, sa zicem ca formai o organizatie sindicala, adresai critici verbale sau in scris la adresa partidului comunist, te impotriveai cand ti se incalcau drepturile de muncitor, citeai carti interzise de autoritati, voiai musai sa emigrezi si vizitai prea des ambasadele, iti practicai religia zgomotos si in afara unui local de cult, faceai petitii, refuzai sa colaborezi cu Securitatea, si pricini se mai inventau, destule.

Cum ajungeai acolo?

O varianta era sa te faca vinovat de o fapta de drept comun, dupa care sa te transfere la psihiatrie. Sau, daca te reclama cineva, venea Militia, te plimba intai pe la sectie, apoi pe Soseaua Berceni, la balamuc. Dar astea erau metode elegante, pentru ca la fel de bine te puteau rapi de pe strada, de la locul de munca sau direct din pat, fara mandat de arestare.

Ce ti se intampla la Sectia a opta?

Aveai sanse destul de mari sa imparti patul si cana de supa cu un alt internat. Dreptul la corespondenta si la vizitatori ti-l aproba, sau nu, medicul. Ti se aplicau electrosocuri, de multe ori, fara sa-ti dea sa tii ceva in gura, asa era foarte posibil sa-ti musti limba. Beneficiai de un coctail de medicamente foarte puternice, care puteau duce la aparitia unor boli sau robotizarea psihica. Dintre metodele de tortura, cea mai folosita era legarea, cand ti se arunca un cearceaf pe cap, si erai inhamat cu legaturi la maini si picioare pana la imobilizarea completa.

Cand plecai din Spitalul 9?

Peste cateva zile sau cativa ani, oricum, nu stiai niciodata cat urma sa stai. Daca aveai ghinionul sa te fi inregistrat anterior Securitatea ca un potential element perturbator, puteai fi sigur ca in preajma unor evenimente deosebite (vizite ale unor sefi de stat, de exemplu, sau diverse manifestari publice) te ridica o masina a spitalului „Gh. Marinescu”, echipata cu niste asistenti si infirmieri pusi pe treaba. Cert este ca daca persistai in convingerile tale politice, contrare regimului comunist, aveai ceva de stat, si chiar daca te lasau sa pleci, aveau obiceiul sa te tina sub observatie si sa te aduca inapoi de mai multe ori, pana erau siguri ca nu mai reprezinti vreun pericol.

Cateva cazuri de „agitati” care au avut neplacerea de a cunoaste indeaproape sectia speciala din Spitalul „Gh. Marinescu”

 

In 1962, un tamplar indrazneste sa se planga de salariile muncitorilor. Securitatea il catalogheaza drept dusman al poporului, ii insceneaza un proces public, il supravegheaza si sicaneaza permanent. Dupa doi ani, tamplarul nu mai rezista si cere sa fie lasat in pace sau arestat, asa ca este internat la Spitalul 9, unde va reveni fortat si in mod repetat, pana dupa revolutie, cand este declarat sanatos de o comisie psihiatrica.

In 1972, un zidar reclama ca o parte din recolta C.A.P-ului este furata si trimisa unor conducatori de partid. Este internat la Spitalul 9.

In diversi ani, un fotograf vrea sa treaca granita in Iugoslavia, un profesor scrie poezii care ataca regimul politic, un inginer corespondeaza pe teme stiintifice cu o facultate din Franta, un proprietar refuza sa se mute din casa care urma sa fie demolata, toti acestia si multi altii ajung la sectia speciala din Spitalul 9, ca personaje in aceasta poveste de groaza petrecuta intr-un spital din cartierul Berceni.

 

Sursa: „Psihiatria sub dictatura. O carte alba a psihiatriei comuniste romanesti”, de dr. Cucu C. Ioan si dr. Cucu Toma

Transmite povestea mai departe...

Comentarii

  1. cristi
  2. cristian
  3. ady

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *