Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Bucureștiul vechi Archive

joi

29

octombrie 2020

2

COMENTARII

Cum arăta comerțul ambulant din București pe la 1880

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Bucuresti

Fără prea multe cuvinte… Am găsit imaginile astea în „Bucureștii vechi, Documente iconografice – arhivele Bucureștilor Nr. 1” și mi-am spus că trebuie să le admirați și voi. Au un parfum special. De fapt sunt niște gravuri în lemn de prin 1880 publicate ca ilustrație, inițial, în ”Über Land und Meer Allgemeine Illustrirte Zeitung” și care au surprins viața așa cum era ea atunci. Bonus, două gravuri cu lăutari din aceeași perioadă, la sfârșit. OLTEAN CU FRUCTE în BUCUREȘTI: BULGAR CU LAPTE COVĂSIT în BUCUREȘTI: BRAGAGIU TURC în BUCUREȘTI: PLĂCINTAR GREC în BUCUREȘTI: COBZAR: LĂUTARI DE MAHALA:

marți

24

iulie 2018

0

COMENTARII

Părerile călătorilor străini despre bisericile noastre și câteva dintre peripețiile acestora în Bucureștiul vechi

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

O dată pe lună ies cu o prietenă la o terasă vizavi de Hanul lui Manuc, ca să discutăm lucruri importante și să bem o bere. Două. Mă rog, nu contează câte beri bem, important e că de fiecare dată rămânem surprinse de numărul mare de turiști plimbați de ghizi prin zonă. Unii încearcă să mângâie pisicile care îi pândesc din curtea plină de trandafiri a locașului sfânt construit după asemănarea Mănăstirii Cozia, alții fac poze hanului și bisericii Sf. Anton și le pun pe Facebook sau pe Instagram. Așa au făcut ei mereu, călătorii străinii adică. Chiar și acum […]

marți

17

iulie 2018

0

COMENTARII

Cu ce s-or fi ocupând oare zăbunarii, meștegiii și legănarii în Bucureștiul medieval? Mic dicționar de meșteșuguri rare sau dispărute

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din vremuri vechi

meșteșuguri rare sau dispărute

De demult, hăt, de demult, când Bucureștiul era abia o așezare medievală mai acătării, fiecare dintre cei pe care nu-i făcuse mă-sa boieri sau hoți avea câte-un meșteșug. Cei care se-ndeletniceau cu același meșteșug obișnuiau să se așeze pe aceeași uliță, ca să se-ajute între ei. Și când zicea bucureșteanul că se duce până nu știu unde, zicea că se duce „în covaci”, „în cărămidari” sau „în pieptănari”, că acolo ședeau fierarii, cei care făceau cărămizile și cei care pieptănau lâna folosită la fabricarea postavurilor. Așa se face că multe străzi, când a venit vremea să fie botezate oficial, aveau […]

luni

2

iulie 2018

2

COMENTARII

Top cărți de citit online despre Bucureștiul de altădată

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni

De obicei, copiilor li se spune că pentru a descoperi o comoară trebuie să se lupte cu pirați chiori, să descifreze hărți încurcate și să nu-și piardă niciodată lopata, pentru că altfel n-ar mai avea cum să dezgroape cufărul cu giuvaere și monezi din aur. Când cresc, află că pe lume sunt mai multe feluri de comori, iar pentru cele mai importante nici măcar nu trebuie să-și încrucișeze spada cu vreun corsar bătăios, darămite să se chinuie cu săpatul. E suficient să acceseze, de exemplu, Biblioteca Digitală a Bucureștilor, cea mai valoroasă sursă de cărți online gratis despre vechiul București. […]

miercuri

29

martie 2017

1

COMENTARII

Fast-food din Bucureștiul interbelic

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Am citit deunăzi un articol apetisant din Realitatea ilustrata, în care străzile Bucureștiului din 1935 erau lăudate pentru belșugul cu care întâmpinau trecătorii înfometați sau sătui, deopotrivă. În acele vremuri se pare că nici nu era nevoie să intri în restaurant ca să te ospătezi, pentru că găseai de toate „la botul calului”, de la țuiculiță la pește, mititei aromați și deserturi care-ți lăsau gura apă și mai multe nu. „Chioșcurile și rafturile cu fructe de pe străzi sunt de-o bogăție neasemuită. Sute de varietăți de pepeni galbeni, zeci de varietăți de pepeni verzi, pe care omul de pe stradă […]

vineri

24

martie 2017

0

COMENTARII

Meseriașii Bucureștiului de-acum o sută de ani

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Dacă veneai în București, pe la începutul secolului trecut, să-ți găsești norocul, trebuia să dai viguros din coate. Străzile forfoteau de meseriași, de tâmplari, coșari, tinichigii, cizmari, de băieți deștepți și de chivuțe guralive, care se strângeau în diverse locuri cunoscute drept Bursa lucrătorilor, sau Bursa servitoarelor, precum grădina bisericii Sf. Gheorghe, și așteptau să prindă câte un angajament nu prea greu, și nici de prea mare durată, dar bine plătit. E drept, cei mai mulți erau oameni cinstiți și cu frică de dumnezeu, nu se țineau de șmecherii, din contră, munceau din greu de dimineață până seara și abia […]