Dimineatã m-au trezit Doreii. Ii stiti pe Dorei, sunt muncitorii aceia care descarcã nisipul din basculantã cu lopata, care asfalteazã pe ploaie, care sparg din gresealã tevile de gaze, care uitã sã semnalizeze zonele cu beton proaspãt turnat si care, Doamne, apãrã si pãzeste, tocmai s-au apucat sã repare trotuarul si sã schimbe bordurile de pe strada mea. Am aruncat o privire pe fereastrã si am înteles tristul adevar: nu mai e rost de somn, cã Doreii sunt pusi pe treabã. Mi-am pregãtit cafeaua, întrebându-mã oare unde vor parca disearã toti soferii care-si tineau masinile în fata blocului, dar n-am stiut ce sã-mi rãspund, […]