Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

luni

30

ianuarie 2017

0

COMENTARII

Povestea Turnului Colței

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Du povestea mai departe...

A fost o vreme când toată lumea, localnici, provinciali și chiar străini, știau două lucruri despre București: că Dâmbovița avea apa dulce și că Turnul Colței era podoaba orașului, cea mai înaltă clădire din întreaga Valahie. Despre Dâmbovița și poveștile ei am mai scris, așa că haideți să aflăm ce s-a întâmplat cu edificiul care făcea parte din ansamblul Mănăstirii Colțea, și pe a cărui fundație îngropată sub carosabil trec astăzi zilnic mii de mașini.

Turnul Colței a fost construit din porunca spătarului Mihai Cantacuzino, la 20 de metri de scările pridvorului Bisericii Colței (cel mai vechi edificiu bucureștean funcțional), între anii 1709-1714, servind la origine drept clopotniță cu ceasornic, dar și ca foișor de foc. Mult mai înalt decât oricare altă clădire din acea perioadă, turnul nu-și trăgea numele de la vreo asemănare cu un colț înfipt în carnea Bucureștiului, ci de la fratele celui care a ridicat bisericuța din lemn dinaintea celei pe care o vedem astăzi: Colțea Doicescu.

Turnul Colței

Turnul Colței înainte de cutremurul din 1802, Sursa: Wikipedia

Baza turnului Colței se asemăna cu stilul autohton al mănăstirilor fortificate, dar partea superioară avea ceva din suplețea arhitecturii germane și suedeze. De altfel, caracterul ușor heteroclit al construcției poate fi explicat prin ajutorul dat de soldații Regelui Suediei, Carol al XII-lea, adăpostiți de domnitorul Constantin Brâncoveanu după înfrângerea suferită în bătălia de la Poltava (Ucraina), din Marele Război al Nordului.

Cutremurul din 1802, care se estimează că a avut o magnitudine de 7,7 grade pe scara Richter, a rupt o porțiune din turnul Colței, iar clopotul ar fi căzut peste un vânzător care se afla atunci în gangul clopotniței. O însemnare dintr-un manuscris grecesc arăta întreaga dimensiune a grozăviei care se abătuse asupra construcției:

„„La toate cutremurele s-a împotrivit, puțin păsându-i, dar acestuia a cedat, recunoscându-se învins, și-a înclinat vârful său ce a fost zidit mai de o sută de ani, cu toate că era voinic. Au căzut biserici vechi de două sute de ani și un paraclis mai de trei secole. Las la o parte palatele cele de curând clădite, încât nici unul dintre ele nu a mai rămas sănătos.”

Partea superioară a fost reconstruită din lemn, iar turnul a mai putut fi utilizat o vreme doar ca foișor de foc, însă cutremurele din 1829 și 1838 l-au avariat și mai tare.

În anul 1873, în clădirea cu etaj din rând cu turnul, locuia tânărul doctor și chimist Bernard, cel care a executat primele analize complete ale apelor minerale de la Văcărești, care au câștigat o medalie de argint la Expoziția Universală de la Viena.

Strada Colței în 1870, în fundal se vede Turnul Colței Sursa: Ilustrațiunea română, 1 noiembrie 1933

Strada Colței în 1870, în fundal se vede Turnul Colței Sursa: Ilustrațiunea română, 1 noiembrie 1933

 

Bulevardul Colței lărgit, 1933 Sursa: Ilustrațiunea română, 1 noiembrie 1933

Bulevardul Colței lărgit, 1933
Sursa: Ilustrațiunea română, 1 noiembrie 1933

Turnul Colței după dărâmarea imobilelor de pe strada Colței Sursa:

Turnul Colței după dărâmarea imobilelor de pe strada Colței Sursa: Ilustrațiunea română, 1 noiembrie 1933

Apoi, în anul 1888, în cadrul lucrărilor de modernizare a Bucureștiului, susținute de primarul Pake Protopopescu, ulița Colței- unde se afla Turnul Colței, a fost lărgită, devenind actualul Bulevard I.C. Brătianu. Atunci, în ciuda protestelor bucureștenilor și la cererea Eforiei Spitalelor Civile, aprobată de primar, Turnul Colței a fost dărâmat. Despre această decizie nefericită, Barbu Ștefănescu Delavrancea scria în ziarul Dimineața, din 31 august 1888:

„Turnul Colțea avea rădăcini istorice și estetice în capitala noastră. Aceste probleme au fost lămurite și este atât de adevărat, încât nu putea fi la primărie decât un colivar ordinar ca să nu simtă și să nu înțeleagă acest adevăr”.

Turnul Colței în 1888, înainte de demolare

Turnul Colței în 1888, înainte de demolare

În 1970 s-au realizat o serie de săpături arheologice pe locul fostului turn, în urma cărora au fost trasate marcaje albe pe carosabil, pentru a semnala temeliile monumentului (un H dublu, pe partea cu Muzeul Municipiului București, în dreptul Bisericii Colței).  În 1986, o reasfaltare a acoperit marcajele Turnului Colței. În lapidariul de lângă Biserica Stavropoleos puteți vedea două console decorate cu capete de leu ale balustradei ornamentale ale Turnului Colței- printre ultimele rămășițe ale faimoasei construcții.

 

 

Surse: Wikipedia, Turnul Colței

București, materiale de istorie și muzeografie, 2012

C. Bacalbașa, Bucureștii de altădată 1885-1901

Sursa foto principală: „Boabe de grâu, septembrie 1932”, Turnul Colței la mijlocul secolului al XIX-lea, Colecția Muzeului Național de Antichități

 

Du povestea mai departe...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.