Povestea Palatului Național al Copiilor
Scris de Marilena, in categoriaCopilaria in Berceni, Povești din anii comunismului, Povești din cartier Berceni
Povestea urmãtoare e despre Palatul Național al Copiilor, despre un copăcel și despre cum teama perpetueazã minciuna și întotdeauna lasã în urmã victime.
În anul 1975, la Palatul Cotroceni se desfãșurau mai multe cercuri pentru copii: de muzică, literatură, coregrafie, teatru, cultură şi civilizaţie, activităţi tehnico-aplicative, ecologie, biochimie, machete, modelism, aeromodele, navomodele, automodele, racheto-modele, electronică, radiotelecomunicaţii, dans sportiv, fotbal, tenis, gimnastică de mai multe feluri, judo, karate, orientare sportivă. Asta nu a reprezentat o piedică pentru schimbarea destinației clădirii în reședință a șefului de stat, atunci începând procesul de renovare.
Palatul Cotroceni a fost sediul Palatului Pionierilor între 1949 și 1976 Sursa: Wikipedia
Lucrãrile s-au prelungit pe o perioadã de 10 ani și au costat peste 2 miliarde de lei. Tot cam atât a durat și construcția noii clãdiri promise de Nicolae Ceaușescu șoimilor și pionierilor patriei, care au fost mutați, între timp, într-o clãdire de pe strada Sfinții Apostoli1 însã costul a fost incomparabil mai mic, de cca 120 de milioane de lei. 2
Clãdirea, conceputã pe direcția liniilor hexagonului și compusã din 17 corpuri, cu rosturi de tasare între ele, datorate dificultãților geotehnice de teren cu caracteristici specifice luncii Dâmboviței 3 a fost finalizatã în 1985, iar de la 1 septembrie copiii și-au început activitãțile în noul spațiu. Pe Ceaușescu îl așteptau cu mic, cu mare, în data de 15 septembrie, la inaugurarea oficialã, dar acesta n-a mai apãrut, lãsând copiii cu ochii-n soare. Se luase cu alte treburi, așa cã inaugurarea a fost amânată aproape un an și jumãtate.
Sursa: Ghidul Pionierului
În sfârșit, 28 iunie 1986 a fost o zi grandioasã pentru șoimi, pionieri, profesori și pãrinți deopotrivã, pentru cã toți s-au trezit cu noaptea-n cap și-au pornit cãtinel spre Bulevardul Tineretului (fost Pionierilor), sã nu care cumva sã piardã evenimentul atât de mult așteptat. De data aceasta, festivitatea chiar a avut loc.
Ceaușescu avea o slãbiciune pentru cei de la Palatul Pionierilor și Șoimilor Patriei, dar asta nu însemna cã acolo nu exista fricã. E drept cã beneficiau, în funcție de performanțe, de diverse tabere și expediții sub cunoscuta titulaturã Cutezãtorii, dar când se anunța vreo vizitã „de sus”, imediat se puneau în mișcare, impulsionați de veșnica teamã în fața conducãtorului suprem. De aceea, după ce Ceaușescu a sãdit un copac în fața palatului, iar copacul s-a uscat, evenimentele au cãpãtat ceva din umorul filmelor americane mute.
Înaintea urmãtoarei vizite oficiale a fost sãdit pe-ascuns un alt copac, pentru cã nimeni nu-i putea mãrturisi lui Ceaușescu tristul adevãr: copacul plantat de el se uscase. Colac peste pupãzã, nici cel de-al doilea copac n-a avut prea mult de trãit, urmându-i, tot fãrã știrea conducerii, un al treilea, și tot așa. 4
2- „Arhitect in Epoca de Aur”, de Gheorghe Leahu
3- Revista „Arhitectura”, nr. 2, 1987
Sursa foto principala: www.comunismulinromania.ro
Cu ocazia inaugurarii au umblat baietii cu ochi albastri prin toate blocurile de vis-a-vis de Palat si au anuntat ca e interzis sa se deschida geamurile in acea zi mareata…
Apropo de ziua inaugurării. Știu că Palatul funcționa de ceva vreme, dar nu i se făcuse inaugurarea oficială. Eram în șirurile de pionieri aduși de la cîteva școli ca să-l întîmpine pe multiubit. Am făcut repetiții cîteva săptămîni. Era un secret total data inaugurării. Mereu se zvonea că-i azi! Nici în ziua respectivă nu credeam că vine, totuși ceva a fost diferit. Ne-au împărțit bundițe, că era frig, nu puteam sta în costumele de pionier, cu atît mai mult în hainele de stradă pe care le aveam pe deasupra costumelor. Deci, ne-am echipat noi, ne-au înăsprit disciplina și, într-un final, chiar a venit! Toată lumea stătea smirnă! A durat cca 10 minute toată tărășenia, dezamăgitor… Speram să-l văd și io pe tovarășu’, să facă și el „o baie de mulțime”, dar de unde? Seara am văzut la tembelizor cîteva imagini filmate la eveniment, printre care și o filmare din elicopter. Asta mi-a plăcut cel mai mult, pentru că se vedea Palatul, cartierul, dar și coloanele de pionieri aliniate perfect și-n care nu mișca nimeni! La un moment dat am observat că cineva strică perfecțiunea aia, că era unul care se tot bîțîia si se tot uita peste ceilalți. Ei bine, nu vă pot spune cu cîtă satisfacție am constatat că-l știam pe „elementul disturbator”! Io eram! Niciodată n-am fost un copil ascultător, nu m-am supus regulilor decît dacă le-am înțeles sensul. Faptul că nici de frică n-am stat drepți a fost, pentru mine, o metodă de a-mi arăta împotrivirea față de sistem!
Ai fost un erou nea Gica, ce ne-am face fara eroi ca tine|?
Mai mai mai …ce dezident de catifea ai fost 🤣🤣🤣
Copacul plantat de Ceauşescu şi care s-a uscat era situat la intrarea în Parcul Tineretului dinspre Şincai, undeva pe colțul dinspre Rangheț. Ştiu pentru că atunci eram cu şcoala acolo laplantat pomi, pentru inaugurarea parcului. Era prin 73 sau 74. Ani de zile pe el era prinsă o plăcuță de metal ce amintea trecătorului cine l-a plantat. Era singurul pom îngrădit cu un gărduleț cu lanțuri. Eu nu ştiu legenda cu uscatul, dar pot să confirm că în fiecare an era mai mare şi mai gros decât toți ceilalți copaci cu care practic fusese plantat în acelaşi timp.
Am petrecut mulți ani la Palat eram la muzică populară cu profesoara Niculina Mirceanu după care a venit domnul Radu Vasilescu. Am mers din 1986 până în 1999.Anii minunați. Vă mulțumesc pentru tot. Vacanțe la mare și la munte în fiecare an Am fost și în Franța cu ansamblul Ciobanasul.