Săptămâna trecută, la propunerea primarului Gabriela Firea, R.A.T.B.-ul a redevenit S.T.B. (Societatea de Transport București), prin schimbarea formei juridice din regie autonomă în societate pe acțiuni. 

Funcțională din 1909, când a fost adoptată legea pentru înființarea „Societății Comunale pentru construcțiunea și exploatarea tramvaielor în București” ( noua concesiune numindu-se S.T.B. )., societatea de transport public a capitalei și-a mai schimbat denumirea de două ori de-a lungul timpului: o dată în 1950, când a devenit „Întreprinderea de Transport București”, și o dată în 1990, când Primăria Municipiului București a decis transformarea I.T.B.-ului în R.A.T.B.-ul pe care ne-am obișnuit să-l criticăm în ultimele decenii.

Dar nu despre STB-ul actual voiam să vă povestesc astăzi, ci despre cel din 1936, când „echipele de accidente” gata oricând să rezolve problemele mijloacelor de transport în comun sau liniilor, trezeau admirația reporterilor de la „Ilustrațiunea română”. Iată un articol publicat în numărul din 10 iunie 1936 al revistei, intitulat „Echipa de accidente a STB-ului”:

 

 

„Imensa rețea pe care Societatea Tramvaielor din București a întins-o în toate colțurile Capitalei noastre, necesită, pe lângă o continuă supraveghere, o întreținere cu un personal foarte costisitor și o secțiune specială, prevăzută cu toate cele necesare, pentru a da ajutor tramvaielor sau liniilor, cari au suferit vreo defectare.

Sunt așa numitele echipe de accidente, cari se află tot timpul gata de plecare, în orice colț al orașului, în care s-ar fi semnalat un accident, provenit vreunui vagon de tramvai, sau unui fir din rețeaua aeriană.

Două mașini, așa cum le vedem adesea la locurile de accident pe stradă, lucrând la repararea urgentă a cine știe căror stricăciuni, așteaptă la depoul din Bonaparte primul semnal pentru a porni la repararea deranjamentului. Un telefon de fir direct e la dispoziția acestor echipe, cari sunt în serviciu toată ziua și toată noaptea. Trei echipe, cari lucrează cu schimbul în decursul celor 24 ore, deservesc mașina care e construită special pentru a putea ajuta la degajarea vagoanelor, la repararea firelor electrice, sau la celelalte stricăciuni cari au nevoie de urgentă intervenție.

Aceste două mașini au foarte mult de lucru și afară de echipa a treia, de noapte, care mai ajută la diferite reparațiuni mari ce se efectuează de la ora 1 noaptea în sus, când circulația e mai puțin importantă, celelalte două aproape nu au oră de odihnă.

Echipa e compusă din electricieni reputați pentru tehnica lor rapidă și desăvârșită, cari pot oricând și în cel mai scurt timp să repare cine știe ce defect survenit instalației electrice a soc. de tramvaie.”

 

Echipa de accidente a STB-ului rezolvă două cazuri dificile

„La o curbă periculoasă, remorca unui tramvai 19 sărise de pe linie. Accidentul întrerupsese circulația și în urma vagonului se adunase un lung șir de alte vagoane, de automobile și trăsuri. Pentru un timp stagnase circulația din pricina vagonului care avusese fantezia să sară de pe linie.

Peste câteva minute cei patru oameni ai echipei de accidente lucrau la repunerea pe linie a remorcei. Două vinciuri puternice, așezate sub șasiul vagonului, alte câteva instrumente grele de fier și sub mâna abilă a celor patru lucrători vagonul deșuchiet, care pornise, sortit de fire, a fost pus la locul nimerit.

Toată operația nu a durat mai mult de câteva minute. Dintr-o dată lucrurile și-au revenit la normal. Tramvaiele au pornit vesel, sunându-și clopoțelul, automobilele s-au urnit clacsonând și caii de la trăsuri au plecat într-un trap strâns.

Ne-am suit la loc în mașină. Era aproape ora prânzului și lucrătorii, cari de dimineață nu stătuseră degeaba, se bucurau că vor găsi în sfârșit odihnă binemeritată.

 

 

Abia am ajuns însă la depoul Bonaparte și ni s-a încredințat o misiune nouă. La o întretăetură importantă, un tramvai, al cărui manipulant uitase să întoarcă troleul, cauzase o importantă stricăciune cablului aerian.

Am pornit într-acolo. De data aceasta circulația nu se oprise, dar era cu atât mai greu, pentru echipa de accidente. Din spatele mașinei ridicară platforma mobilă, izolată cu porțelan, pentru a feri pe lucrători de accidente fatale. Apoi cei patru oameni ai echipei de accidente se urcară la nivelul firelor electrice, începând lucrul cu o viteză și o precizie de mașină. De la înălțimea acestei platforme, lucrând cu un cablu care are o tensiune extrem de puternică, acești lucrători din echipa de ajutor sunt în permanență la un pas de moarte groasnică.

În jurul mașinei verzi a S.T.B.-ului circulă mereu alte vehicule, vin din cinci în cinci minute în tramvaie. Atunci mașina se dă la o parte, lucrătorii lasă lucrul început pentru a face loc tramvaiului și se întorc apoi la periculoasa lor muncă. Lucrul e mai dificil aici, din pricina acestor întreruperi continue și durează de aceea și mai mult. Pe lângă lucrul propriu zis la încheetura aceea de cabluri, mai trebue reparat ceva și la unul din stâlpii susținători. Un electrician se suie pe o scară și strânge și acolo, nu știu ce șurub principal cu complicată denumire tehnică.

În jurul nostru s-au adunat în câteva minute zeci de gură-cască, oameni cari n-au probabil nicio treabă serioasă, care privesc, fără să știe măcar despre ce e vorba. Sunt adunați tot soiul de reprezentanți ai străzii: domni gravi, cu mustăți și ochelari, femei cu târgueli, tineri cu ziare de sport.

Se fac pariuri și comentarii asupra accidentului întâmplat, iar șoferul mașinei, care așteaptă placid să se termine reparația pentru ca să se poată întoarce mai repede la depou ca să-și mănânce prânzul, e asaltat cu tot soiul de întrebări de curioșii adunați.

În sfârșit, lucrarea e terminată. Curioșii, după plecarea mașinii, mai rămân un moment locului, comentând cazul, care i-a scos pentru un moment din banalele evenimente ale străzii.”

RATB devine STB Societatea de Transport București transportul în București