Ramasesem ultima, dintre toti prietenii mei, cu buletin de identitate din acela vechi, asemanator unei cartulii, cu fotografie care trebuia lipita lunar, cu paginile inmuiate de curgerea timpului si cu coperta din plastic, ornata cu abtibilduri cu pisicute. Nu l-am schimbat nici mai devreme, nici mai tarziu, ci exact atunci cand i-a venit vremea. Pana atunci am suportat cu ingaduinta toate ironiile amicilor, curiosi sa afle daca nu cumva in buletinul meu scrie ca locuiesc in Raionul Nicolae Balcescu, sau daca il am de pe vremea Sectorului Albastru. Nu ma enervam. Din contra, chiar ma bucurau referirile la trecutul Bucurestiului nostru, mai ales cele colorate, care-l faceau sa para un fluture gata sa imbratiseze viitorul cu aripile.

Gospodarirea administrativa a Bucurestiului s-a facut prima data de Alexandru Voda Ipsilanti, in 1775, in cinci plasi care cuprindeau la randul lor 16 mahalale: Podul Mogosoaiei (zona Calea Victoriei), Targul de Afara (Oborul), Brosteni, Gorgani si Targul (Piata Unirii).

Cam prin timpul razboiului ruso-turc (1806-1812), fiecarei plasi i s-a asociat cate o culoare, (zisa si boiala sau vapsea): galben, negru, albastru, verde si rosu. Noua impartire a fost bine primita de locuitori, mai ales de cei care nu stiau carte. Tablitele cu numerele caselor aveau aceeasi culoare cu cea a plasii in care se gaseau, iar numarul mahalalelor a crescut odata cu dezvoltarea Bucurestilor, ajungand la nu mai putin de 78.

Pe la 1830, un plimbaret nocturn care se-ncumeta sa umble noaptea, in vreme de bejenie, razboi sau molima, in Plasa de Albastru, pe la Podul Beilicului (Calea Serban Voda), avea s-auda strigatele strajilor formate chiar din mahalagii care patrulau ulitele:

„-Cine-i acolooo?

-Straja Dobroteasa! Dar voi cine sunteti?

-Straja Beilicului„

Si tot asa. Ca un fel de politie de sector, doar ca oleaca mai dedicata pazei si protectiei locuitorilor.

La inceputul secolului XX s-a renuntat insa la culoarea Rosu, corespunzatoare centrului orasului, acesta impartindu-se intre celelalte unitati administrative. Bucurestenii sunt deja mai emancipati, poarta ochelari de soare, pe care-i numesc ochelari negri, se plimba cu masina, careia-i zic hipomobil, locuiesc in blocuri pe care le numesc blockhausuri, se distreaza cu amicii, carora nu le spun tu, ci dumneata. Asa ca nu e de mirare ca vechilor plasi colorate au inceput sa le spuna sectoare, iar primariile care le administrau erau denumite ca intr-un joc de carti: Primaria de Galben, Primaria de Negru, Primaria de Verde si Primaria de Albastru.

In perioada interbelica, celor patru sectoare din alcatuirea Municipiului Bucuresti li s-au alaturat si 13 comune suburbane, printre care si comuna Serban-Voda, care se regaseste astazi in cartierele Berceni, Giurgiului si Progresul.

In timpul guvernarii Maresalului Ion Antonescu, pentru o perioada de cateva luni, culorile Bucurestiului au fost desfiintate. S-a revenit la vechea forma de organizare, iar dupa 23 august 1944, culoarea verde s-a pierdut definitiv. Bucurestiul a fost impartit in Sectorul I Galben, Sectorul II Negru si Sectorul III Albastru.

O noua impartire administrativa, de data aceasta lipsita de orice culoare, a sectionat Bucurestiul in 1950. Locuitorii aveau sa se obisnuiasca in urmatorii 18 ani cu opt raioane: I. V. Stalin, 1 Mai, 23 August, 16 Februarie, Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu (in care era inclus si cartierul Berceni), V. I. Lenin si Griviţa Roşie.

In 1968 raioanele au redevenit sectoare, iar din 1979, vorba cantecului cu elefantii care se leganau pe o panza de paianjen, din opt sectoare au ramas pana-n ziua de azi doar sase, si nici acelea prea colorate.

 

Surse:

Harta 1842: www.oamenisilocuridintrecut.wordpress.com
Harta 1938: www.rezistenta.net

„Bucurestii vechiului regat”, de George Costescu

„Impartirea administrativa a Bucurestiului- scurt istoric” (agerpres.ro)

comuna Serban Voda impartirea administrativa a Bucurestiului plase raioane sectoare sectoarele colorate