Prin 2000 facusem sedinta foto la crematoriu, doua pustoaice rebele cocotate pe coloanele din spate, imbracate in negru, absente de la ora de fizica si adulmecand curioase aerul sinistru al cladirii.

-Cand ma fac mare si mor, vreau sa fiu incinerata! i-am adus la cunostinta Laurei Balaurei, care se chinuia sa prinda in cadru si cupola maiestuosului monument. Eu incercam sa imi confectionez o uitatura crancena, ca sa fiu in ton cu infatisarea aspra a Crematoriului, ma mutam de colo-colo, ba pe trepte, ba sprijinind ganditoare zidul. Ne-am pozat pe rand si am plecat chicotind.

Cand am luat pozele de la developat, erau groaznice, neclare si cu pete. Probabil era aparatul stricat.

Acum ma indrept singura spre Crematoriul Cenusa din Parcul Tineretului, si chiar daca e nefunctional, parca mi se zgribuleste putin stomacul cand intru in paduricea din jur. E liniste si pasesc cu grija, sa nu trosnesc vreun vreasc si sa…se intample ceva, nu stiu exact la ce ma astept dar sunt foarte incordata. Ma apropii de gard si ceva mi se pare ciudat. In curte e o masina de Politie. Doi agenti stau in apropiere si discuta preocupati.

 

Asta e prea de tot. Recapitulez agitata informatiile pe care le am despre Crematoriu: inaugurat in 1928, nu mai e functional din 2002, pentru ca nu avea filtrele si instalatiile moderne cerute de legislatia de mediu. In 2011 consilierii generali ai capitalei au respins un proiect de reabilitare a monumentului istoric de categoria A, imbinare fascinanta de elemente arhitecturale de inspiratie bizantina, egipteana si siriana. Straniu, dar de cand s-au oprit incinerarile, s-a intensificat paza. Paznicii nu stiu de ce trebuie sa interzica persoanelor neautorizate fotografiatul de la mai putin de 150 de metri, dar fac ce li s-a spus. Nici vorba de sedinte foto ca pe vremuri, nu va inchipuiti cata ciuda mi-e ca n-a iesit nicio poza din cele facute in adolescenta.

Mi-au amortit picioarele, asa ca ma mai plimb putin pe langa gard. Politistii nu fac nimic extraordinar asa ca nu ma mai holbez la ei. Stau si ei ca oamenii, poate asteapta pe cineva.

Despre crematoriu circula tot felul de legende si teorii care nu suna deloc incredibil, daca iti plac conspiratiile misterioase. Una din ele ar fi ca Vlad Tepes a poruncit construirea unor tunele subterane pornind de la Curtea Domneasca, unul dintre ele trecand pe sub mlastina Cocioc si iesind la suprafata pe cea mai inalta creasta a dealurilor impadurite care o ocoleau. In perioada interbelica s-a construit Crematoriul Cenusa, strategic, chiar pe gura de iesire a tunelului, ca s-o mascheze. Ma trasneste o idee. Dom’le, tot am auzit ca sunt atat de mari tunelele astea, incat poti sa mergi si cu masina prin ele (presupun ca poti s-o si intorci), nu cumva politistii astia care par ca asteapta pe cineva, chiar asteapta pe cineva?! Nu cumva au de facut o… preluare, sa zicem? Sa ma ia naiba daca inteleg cine ar folosi tunelul subteran acum, cand nu e ora de varf in trafic, dar mai stii?!

Deodata, aud mai multe voci, cineva rade si altcineva zice Hai ca ne grabim!

Ma intorc repede la punctul meu de observatie, insa nu apuc sa vad decat masina de politie demarand.

Stati linistiti, m-am invatat minte. De-acum, cand mai urmaresc ceva, stau pe ciuci cat e nevoie, chiar daca nu-mi mai simt picioarele.

crematoriul Cenusa obiectiv militar fotografiatul interzis mlastina Cocioc monument istoric Parcul Tineretului retea de tunele subterane