Suntem în anul 1935, pe o stradă ”din marginea” Parcului Carol. O stradă în pantă. Cronicarul Ilustrațiunii Române, care semnează simplu, G., amintește de căsuțele mici de oraș de munte, ”de unde se vede toată mizeria orașului mare”. Un text despre grelele vremuri ale șomerilor bucureșteni din anul 1935, care veneau de miercurea și sâmbăta în locul ăsta, să primească ajutorul de la primărie: două pâini negre pe săptămână. ”Muncitorii rămași fără lucru, țărani orășenizați, fără posibilitate de a munci, sunt înscriși pe listele primăriei pentru o pâine Miercuri și o alta Sâmbătă. De două ori de săptămână strada pitorească, […]