Ca orice mahala care se respectă, și Mandravela noastră își punea poalele-n cap de sărbători, de răsunau chiotele fetelor trase de cozi și zarva tiribombelor până hăt, departe. Cu urechile ciulite ori ba, ți se strângea stomacul de plăcere venind dinspre Cărămidarii de Jos, Valea Plângerii sau Văcărești, înspre așa zisa răscruce blestemată, care aduna mănunchi trei drumuri grele: către pușcărie, cimitir și spitalul de nebuni. De Florii, într-un colț al Mandravelei, se strângeau cu mic, cu mare, fătuci îmbujorate, flăcăi cu ochii după fete, țigănci cu ghiocul, turcaleți cu cafele, negustori, plăcintari, jandarmi, hoți, puradei, toți dornici de petrecere și plini de […]