Prin 1931, pe șoseaua Olteniței, chiar peste drum de cimitirul Bellu, începuseră să se petreacă minuni. Nu pot să zic că erau niște minuni de să stea mâța-n coadă, nu apărea Fecioara Maria pe cer, nu levitau credincioșii și nici nu plângeau icoanele, dar oamenii se strângeau ciopor în fața casei de rugăciuni a părintelui emancipat Dimitrie Băleanu. O dactilografă era convinsă că și-a dobândit postul într-un minister prin cuvântul preotului. O soție credea că preotul i-a adus bărbatul cam umblăreț, prin meleaguri străine de căminul conjugal. O biată femeie amărâtă de procese nu se îndoia că preotul i-a câștigat […]