Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Costica Mandravela Archive

miercuri

12

octombrie 2016

3

COMENTARII

Cum era sã porneascã Marlene Dietrich de Berceni un ditamai scandalul la Mandravela

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi, Povestile Mandravelei

Povestea care urmeazã ilustreazã perfect vorba aceea înțeleaptã care spune așa: Viata-i o petrecere-n Berceni, ori îti place, ori te temi! Nu de alta, dar are de toate. Femei care seamãnã cu actrițe faimoase, gangsteri de Vãcãrești, reporteri tupeiști, alcool, crime, închisori, emoții, o cârciumã celebrã deținutã de un bancher suspect de fraude și-un happy end demn de Hollywood, ca sã nu mai spun și cã e bazatã pe fapte reale, publicate în revista „Ilustrațiunea românã” din 30 octombrie 1935. La cârciuma lui Costicã Mandravela, aflatã la rãscrucea unde-i zice azi Piața Sudului, veneau tot felul de oameni, ori din […]

marți

30

august 2016

1

COMENTARII

Primele telefoane din Berceni

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

primele telefoane din Berceni

Bucurestenii stiau de noua inventie, dracovenia de telefon, inca din 1883, cand fusese instalata prima linie telefonica intre magazinul si tipografia Socec. Reteaua de telefoane a ramas in mainile statului roman pana in 1930, cand s-a infiintat Societatea Anonima a Telefoanelor, cu 90% capital american. Bucurestiul avea, la sfarsitul acelui an, 20 000 de posturi telefonice, iar lista abonatilor telefonici cuprindea, sapte ani mai tarziu, 443 de pagini. Desigur, nu toti aveau telefoane pe vremea aceea. Utilizarea postului telefonic trebuie sa le fi parut chiar o trebusoara complicata, daca ne uitam la numeroasele reguli care trebuiau respectate de abonati: Nu bateti in […]

joi

9

iunie 2016

6

COMENTARII

Mihail Sebastian în vizită la Arghezi, delegatul mahalalei Mărțișor

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

delegatul mahalalei Mărțișor

În mica lui mansardă din Popa Tatu, Mihail Sebastian se ridică degrabă din pat, cu câteva secunde înainte ca ceasul deșteptător să dea alarma. Se-nfige în fața calendarului de perete și zâmbește întâi din colțul gurii, apoi cu toată fața. Azi se va duce la Mărțișor, pe Dealul Piscului, undeva la marginea Bucureștiului, aproape de o răspântie cică blestemată, să-i ia interviu lui Arghezi. E nerăbdător și emoționat. Numai de n-ar scăpa vreo întrebare banală, „De ce scrieți?” sau „De unde vă inspirați?”. A auzit de la alți gazetari că maestrul Arghezi e necruțător de sarcastic. Afara, pe trotuar, stă în cumpănă. Să […]