Nu se complicau prea mult primii bercenari când venea vorba de boli și doctori. Moda în mahalalele bucureștene era să nu fii nici prea bolnav, nici să nu te dai peste cap să ajungi la cine știe ce doctori faimoși. De ce-ai fi făcut-o, când babele doftoroaie erau mereu gata să lecuiască orice beteșug cu fierturile și plămădelile lor?! La spital te duceai numai când era grav de tot, în caz de, eu știu, tifos, holeră sau ciumă. Dacă te mai internai și-atunci… Cică bolile bucureștenilor puteau fi numărate pe degete: troahna (guturaiul), tusea măgărească (convulsivă), pojarul sau spuzeala (rujeola), […]