În anul 1860, băcanul Stoica Bălănescu „din mahalaua Broştenilor, Colorea de albastru” (Broștenii fiind cuprinși între Bd. Dimitrie Cantemir, Bd. Mărășești, Str. Lânăriei și râul Dâmbovița) declara că „a descoperit leacul cele(i) mai cumplite bole, numită Epilepsie”. Ca să-și demonstreze știința și talentul de vraci al mahalalei în fața „Corpului Doftoricesc și Onor. Minister”, Bălănescu nu avea nevoie decât de doi bolnavi de epilepsie pe care să-i vindece cum știa el, iar dumnealor să plătească orice cheltuieli ar fi apărut. Și presupun că n-ar fi fost deloc de lepădat cheltuielile cu pricina, întrucât Bălănescu însuși spunea că a sărăcit încercând […]