În anii ’40, Bucureștiul avea cinci gropi de gunoi, fiecare groapã de gunoi adãpostea oamenii ei, și fiecare om avea povestea lui. Mirosul însã… se prea poate sã fi fost asemãnãtor peste tot. Miros de gunoaie putrezite, de speranţe murdãrite, de sãrãcie, promisiuni deșarte și rachiu prost. Romanul „Groapa” al lui Eugen Barbu recreeazã atmosfera sumbrã și fetidã a mahalalei Cuţaridei (Parcul Cireșarii) de astãzi, deși ar fi putut descrie la fel de bine viaţa celor din Valea Plângerii (Parcul Tineretului de astãzi). Marginea Bucureștiului, însufleţitã de aceiași oameni amãrâţi, pentru care cãsãtoriile se fac de nevoie, între bãrbat și zestre, și […]