Nu, nu m-am teleportat, dar am dat peste o imagine fascinantã, o fotografie din anul 1935, numitã „Stația de tramvai din Piațã”, si nu mã satur s-o privesc. De vãzut, vãd asa:

Un tramvai cãtre Cimitirul Bellu, multe pãlãrii si sepci cu domni sub ele, o basma acoperind un cap de doamnã care asteaptã alt tramvai, cã ãsta nu-i bun, cu mâna-n șold. In spatele aparatului de fotografiat stã reporterul Willy Pragher, atent sã surprindã si tramvaiul încãrcat de reclame la Galeriile Lafayette, si controlorul care vorbeste cu cineva, cocoțat pe scara tramvaiului, si curiozitatea domnului mustãcios care verificã lucrãrile (sã fie oare lucrãrile de acoperire a Dâmboviței cu placã de beton, începute în 1934, sau o lucrare de canalizare?) din spatele gardului de scânduri, gard strâmb si vãlurit ca viitorul Bucurestiului, nestiut si nebãnuit atunci, la sfârsitul primãverii lui 1935. Ah, si un tip cu bascã, urmãrind atent miscãrile fotografului, chiar în mijlocul acestui cadru smuls timpului si adus în fata ochilor nostri, oamenii lui 2016, satui de selfie-uri si poze care simuleazã fericirea.

E mult praf în oras, la ora prânzului deja s-a asezat comod pe oameni si s-a fãcut tovarãs cu sudoarea, enervând împreunã bucurestenii care au mult de mers, pânã hãt, la marginea orasului. Noroc cã imediat ce se dau jos din tramvai, la Bellu, vis-à-vis e plin de cârciumi, îsi mai clãtesc gâtul cu vreun rachiu sau o bere, apoi o pornesc cãtre casele lor din mahalaua Serban-Vodã.

Voi ce vedeti?

Sursa: www2.landesarchiv-bw.de

 

 

fotograful Willy Pragher Halele Centrale mahalaua Serban-Voda statia din Piata tramvaiul catre Cimitirul Bellu