Nu trec deseori pe la pasajul de la Piata Sudului, dar si cand trec, fluiera muncitorii dupa mine, se prind ca maimutele de plasa aia verde, gaurita din loc in loc, ranjesc si ma saluta de parca ne-am sti de cand eram eu mica si ei abia incepusera sa lucreze acolo. Nu ca ma laud, dar am zis sa aflati si voi de ce intarzie atat de mult finalizarea lucrarilor. Bine, exagerez putin, nu se agata de plasa verde, desi asta ar putea fi un raspuns pentru gaurile obscen cascate, prin care nu se vede totusi deloc cum se munceste.

Pasajul asta mai are putin si intra in folclorul urban. Stiti cum au americanii legenda lui Candyman, care apare daca-i pronunti de trei ori numele, privindu-te in oglinda? Si Candyman apare, cu un carlig in loc de mana, periculos si dubios ca dracu’? Ei, cu pasajul nostru e la fel. Doar ca la noi lu’ Candyman ii zice Finantare Europeana, nu trebuie s-o chemam de trei ori in oglinda, ci trebuie sa terminam pasajul pana la 30 iunie (anul asta), iar carligului ii zice altfel, ii zice Taierea Fondurilor Europene.

M-a trasnit revelatia asta ieri, cand am dat o raita pe-acolo, sa vad cu ochii mei cum se nasc legendele, sa mai trag o poza, din astea, chestii de Marilena curioasa. Despre haosul din trafic stie toata lumea, soferii sunt nervosi ca in ritmul asta raman fara provizii de injuraturi, dar despre amaratii de pietoni, care trebuie sa se strecoare pe o carare ingusta, pansata cu podete din lemn care uneori acopera baltile, alteori incadreaza frumos gramajoara de noroi, nu prea scriu ziarele. Adevarul e ca nu vad prea popular un titlu de genul Lucrarile de la pasajul subteran enerveaza domnisoarele imbracate elegant care refuza sa fie vazute trecand prin culoarul din plasa verde si orange. Noroc cu mine, ca sunt pieton de sex feminin si empatizez.

Asa ca zic, bai, e nasol pe-acolo. E nasol ca daca prinzi un batranel cu carucior din ala pentru targuieli, si de pe contrasens vine un sir continuu de pietoni, acolo ramai. Probabil ca asa au aparut gaurile din plasa, din cauza oamenilor disperati, blocati de batranei cu trolere. Apoi, daca esti demoazela si te aranjezi acasa la mare arta, ca ai intalnire cu iubitul sau ai interviu sau mai stiu eu ce treaba ai – poti sa te duci si la piata dupa ridichi, ca daca esti demoazela adevarata, oricum te infoi nitel la par inainte sa iesi pe usa – cand te chinui sa treci prin culoarele alea arati ca naiba. Serios, topai cu tocurile pe podetele din lemn, dintr-o parte vine duhoare de smoala, nitel mai incolo un muncitor tocmai intra la buda ecologica…Iti strica senzatia de Diva, ma-ntelegi?

Ca tot veni vorba, adica am adus eu vorba, de muncitori. Nu exagerez, o data nu mi s-a intamplat sa trec pe langa vreun grup mai apropiat de nenorocita aia de plasa colorata grotesc, care sa nu se holbeze la mine cateva secunde. Si nu ca as fi vreo fotomodela, dar oamenii aia cred ca profita de orice ocazie ca sa faca o pauza mica, si ca duduie, nici nu prea poti sa te superi pe ei. Pai, cum sa zic, cand te simti nasoala din cauza mediului inconjurator si observi niste masculi cascand ochii dupa curul tau, parca-ti mai revii nitel. Parca nu-i dracul asa de negru.

De fapt, acum m-am prins. Asta e doar o conspiratie a muncitorilor, ca sa minimizeze reactiile negative din partea pietonilor de sex feminin, se prefac ca i-ai dat gata cu superbitatea ta, basca i-ai intrerupt din munca, si tu nu mai comentezi nimic, ca doar nu esti tuta.

Pfoa, si eu care credeam ca din cauza mea nu se mai termina odata lucrarile la pasaj.

culoar pietoni Marilena e de vina pasaj subteran Piata Sudului