Când oamenii au auzit că domnitorul Cuza vrea să construiască o linie de cale ferată între București și Giurgiu s-au temut că, din cauza locomotivelor cu aburi, vacile nu vor mai da lapte, găinile se vor speria de moarte, iar soarele va rămâne pentru totdeauna ascuns în spatele unei perdele de funingine. În plus, birjarii, hangiii și căruțașii, văzându-și amenințate interesele, se împotriveau din toate puterile ideii de-a dreptul năstrușnice de a concesiona proiectul unei companii străine.

Totuși, în septembrie 1865, compania inginerului englez John Trevor Barkley și a asociatului său John Staniforth a primit undă verde de la domnitor pentru a începe construirea liniei de cale ferată București Filaret-Giurgiu, fiind calea cea mai scurtă care lega capitala țării cu Dunărea și astfel cu restul lumii. Dupã abdicarea lui Cuza, lucrãrile au fost întrerupte de cãtre Adunarea Deputaţilor, care a anulat convenţia în 1866, cauzând proteste din partea consulului britanic. Abia în 1867 s-a definitivat o nouã convenţie de concesiune, construcția a început la ambele capete ale liniei, iar la Giurgiu si-au facut apariţia primii cai de foc din România: douã locomotive cu abur, botezate Giurgiu și Sabaru, care după ce i-au fãcut pe locuitorii orașului-port sã caște ochii de uimire, au purces la treabã, remorcând materialele necesare pentru construcţia traseului.

La 7 septembrie 1869, din Gara Filaret a plecat primul tren, cu un pasager de vazã, aflat într-una din cele mai importante cãlãtorii ale vieţii: Principele Carol, pornit la drum prin Europa în cãutarea unei soţii.

Ceremonia oficialã de inaugurare a Gãrii Filaret s-a desfãsurat puţin mai târziu, la 31 octombrie 1869, în uralele entuziaste ale participanţilor veniţi să vadã „Trenul de Onore Michaiul Bravul”, care a plecat spre Giurgiu la ora 10:45. Având ca pasageri membri ai Guvernului, reprezentanţi ai Corpului Diplomatic și ai autoritãţilor celor douã orașe, trenul a circulat cu o „iuţealã mijlocie” de 45 km/orã, și a intrat în gara Giurgiu la 12:30.

Având de-acum posibilitatea unui transport eficient, unitățile industriale din zona Filaret nu au întârziat să apară, calea ferată extinzându-și ramificațiile către acestea.

Cu nouã ani înainte de împlinirea centenarului, în noiembrie 1960, Gara Filaret a fost dezafectatã și transformatã în autogarã, deși iniţial se propusese o altã destinaţie: cea de muzeu.

Astãzi, construcţia scorojitã cu parter și etaj, ale cãrei margini se închid spre sine pentru a forma o halã în care intrau cele trei linii de cale feratã, este declaratã monument istoric.

 

 

 

 

Surse foto vechi: fotoshooting.ro

 

Alexandru Ioan Cuza autogara Filaret Filaret Gara Filaret prima gară din București