Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

miercuri

8

iunie 2016

7

COMENTARII

Domnule Baluta, dati-ne fapte! Povestile le spunem noi.

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni

Du povestea mai departe...

Cateva lucruri importante despre povesti

 

Stiti, povestile, pe cat de fragile par, infiripate din litere si semne de punctuatie, pe atat de puternice sunt, pentru ca vorbesc despre lupte. Despre lupta dintre bine si rau, dintre oameni si timp, dintre indiferenta si pasiune, dintre miracol si banal, dintre incredere si indoiala.

Ce face un om cand gaseste o poveste? Pai, trebuie sa se apropie de ea cu dragoste, curiozitate si respect, pentru ca la fel cum povestea il poate duce intr-o calatorie fascinanta, la fel de bine ii poate frange inima, il poate haitui si il poate dobori. Oricum ar fi, omul nostru pleaca schimbat de langa o poveste.

Ne hranim cu povesti, in fiecare zi, chiar daca nu le intindem pe paine si nu le amestecam in oala cu supa, dar ele sunt pretutindeni. Unele se nasc din imaginatie, altele se nasc din fapte. Cele mai puternice sunt povestile zamislite din uniunea imaginatie-fapta, ele vor rezista veacurilor, adanc inradacinate in ambele taramuri, al fanteziei si al realitatii. Povestile despre oameni care fac ce trebuie si mai mult de-atat, presarate cu un praf de fantezie, sunt imposibil de zdruncinat.

 

Cateva lucruri importante despre Berceni De Poveste

 

Ca toti locuitorii din Berceni, m-am indragostit de acest cartier.

Asa ca am facut din BerceniDePoveste o lume fermecata, in care istoria locurilor se impleteste cu imaginatia in cea mai rezistenta legatura cu invatamintele trecutului. Cand a inceput campania electorala mi-am zis ca trebuie sa ma implic, daca vreau sa nu sece fantana povestilor.

V-am „ochit” pe dumneavoastra, domnule Daniel Baluta, pentru ca tintiti cateva obiective care-mi sunt foarte dragi: da, vreau un teatru in Sectorul 4; da, vreau un centru cultural; da, vreau parcare supraetajata; da, vreau cat mai multe blocuri reabilitate termic si da, vreau mai multa siguranta. Niciodata nu uit ca pana la urma lupul cel rau a papat vreo doi iezi inainte s-o pateasca.

In ultima saptamana am inlocuit povestile despre tineretea cartierului meu drag cu articole in care va aprobam si sustineam actiunile, pierzand cativa cititori, zdruncinand increderea altora, care m-au mustrat -pe buna dreptate- pentru necuviinta de a amesteca politica intr-o lume nepatata. V-am acordat incredere pentru ca nu am de gand sa plec din tara, nu am de gand sa plec din Bucuresti si in niciun caz nu voi pleca din cartierul Berceni. Asa cum ati spus si dumneavoastra, casele sa ne fie acasa, nu in strainatate.

Acum ati castigat obligatia de a va tine promisiunile facute in campanie. Acum ati castigat un rol dificil in povestea noastra, a locuitorilor Sectorului 4 si implicit, a bercenarilor. Nu o luati in ras si nu ii surpati fundamentul pe care a fost construita. Ajutati-o sa creasca in patru ani cat altii in zece.

Nu va faceti griji ca ati putea trece cu vederea unele chestiuni care necesita rezolvare. Noi, Berceni de Poveste si locuitorii cartierului Berceni si ai Sectorului 4, va vom arata -ca intr-o oglinda fermecata careia nu-i scapa nimic- unde sunt problemele, unde au nevoie cetatenii de ajutorul dumneavoastra, unde trebuie sa interveniti, unde trebuie sa ascultati si unde trebuie sa faceti.

Aici, pe Berceni de Poveste, avem deja o multime de povesti despre case vechi, triste, parasite, pe care toti ne dorim sa le vedem reabilitate si respectate asa cum se cuvine, avem povesti despre case memoriale ascunse, tainuite chiar, in spatele blocurilor, avem povesti despre personalitati ale cartierului, avem de toate. Dar niciodata nu sunt prea multe povesti, si mai ales, niciodata niciodata nu sunt prea multe povesti cu final fericit. Sa nu uitam ca atunci cand nu o sa mai avem de spus povesti despre cartier, despre case si oameni, despre parcuri, statui, copaci, garduri, fantani, la naiba, despre alei si ferestre, despre vecini si jocuri, atunci raul si uitarea ne vor fi incleiat limbile, ne vor fi amutit vocile, ne vor fi inchis ochii… si gata.

 

Cel mai important lucru

 

Dar nu e gata, nu-i asa? Abia acum incepem.

Dati-ne fapte, domnule Baluta.

Iar noi vom presara praful de fantezie care face covoarele sa zboare si balaurii sa scuipe foc, si vom spune povesti din acelea de nezdruncinat.

 

Du povestea mai departe...

Comentarii

  1. andrei
  2. ionela
  3. radu
  4. cristina
  5. cristian
  6. marius
  7. oana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.