În anul 1934, Ion Lăzărescu, împreună cu soția, a construit o cârciumă a cărei faimă avea să depășească în scurtă vreme granițele cartierului Apărătorii Patriei și chiar ale acelei prime jumătăți ale secolului XX, ajungând până în vremea noastră. I se spunea …

La Banditu’

 

Toți țăranii din Giurgiu și Ilfov, veniți în Capitală să vândă fructe și legume, opreau pentru câteva ore la Banditu’. În anii de început era o cârciumă simplă, în mijlocul câmpului, dar țuica se putea bea și fără fasoane de local simandicos.

E drept că nu doar cei cinstiți frecventau cârciuma, ci și hoții, care-și cam făceau de cap pe-acolo, jefuind negustorii.

În ’44, bodega era local pentru baluri populare și serbări. În timpul unei astfel de festivități s-a petrecut masacrul din Apărătorii Patriei, când doi muncitori au fost uciși.

În anul 1950, comuniștii au transformat cârciuma La Banditu’ în bibliotecă.

În 1961, Lăzărescu a intervenit pe lângă autorități pentru ca o profesoară să obțină un post în București, însă a ajuns să fie condamnat din cauza aceasta la trei ani de închisoare pentru trafic de influență. A murit răpus de cancer la doi ani după ce și-a ispășit pedeapsa.

Iată o imagine cu faimosul cârciumar (din arhiva familiei, via www.parohia-aparatorii-patriei.ro)