Adicã demult, când Bucureștii erau gãlãgioși și spornici, strânși unii-ntr-altii ca foile pe ceapã, împlinindu-se și împestritându-se întruna. Era vremea breslelor, a mesteșugarilor și a micilor negutãtori, a bragagiilor, sacagiilor, cãldãrarilor, cãrãmidarilor, pieptãnarilor, cojocarilor, geamgiilor, blãnarilor, șelarilor, șepcarilor, tãbãcarilor, gãitãnarilor, cavafilor, zlãtarilor și a altor meseriași care colorau, cu marfa și strigãtele lor, ulitele mahalalelor bucureștene. Credeti cumva cã mahalaua Serban-Vodã, din care ne-am tras și noi, bercenarii, cartierul în josul hãrtii, a fost ocolitã de dânșii? Nicidecum.

Vã invit într-o micã vizitã prin mahalaua de altãdatã, de undeva de la încheietura dintre secolele XIX si XX, înhãmând la trãsura imaginatiei câteva fotografii din cartea cu titlu nãstrușnico-nostalgic a lui Radu Anton Roman, „Suflet candriu de papugiu” si câteva poze din vrednica „Istorie a Bucureștilor”, a lui Constantin C. Giurescu.

Ia covrigu’ cu susan, gaura e fãrã bani!

 

Hai, domnița, ia alvița!

Micul om de tinichea

Șampanica, ia șampanica! strigã vânzãtorul de limonadã

Cãimãcelu’! Hai la cãimãcel!, își cheamã iaurgiii clienții pe ulițe

 

Vezi, conițã, lapte mai proaspãt ca ãsta, muls în fața porții, nu mai pupi matale în 2016!

 

*prima imagine este preluata din cartea lui Radu Anton Roman, „Suflet candriu de papugiu”

bresle iaurgii laptarese mahalaua Serban-Voda mestesuguri micii mestesugari de altadata negot