În mulțime nici nu mă văd, sunt mică, abia trec de un metru și jumătate, iar vocea mi se pițigăiază ridicol atunci când strig. Nu am pancartă, nici cățel, și mi-ar plăcea să stau acasă și să scotocesc prin reviste vechi după fotografii îngălbenite de timp, dar trecutul nu se grăbește nicăieri. Viitorul însă vine mârâind turbat spre mine, spre noi toți, sub forma unei ordonanțe adoptate în secret, în noaptea de marți, 31 ianuarie 2017, de guvernul Grindeanu, fără avizul Consiliului Suprem al Magistraturii, care subminează statul de drept, dezincriminează abuzul în serviciu și reduce responsabilitatea pentru infracțiuni financiare și de corupție.

Singurul loc în care mă pot apăra de colții unui guvern care are impresia că încrederea acordată în decembrie de puțin peste trei milioane de votanți îi permite să decupeze din Codul Penal niște portițe prin care să poată ieși cu prada furată de la cetățeni, inclusiv de la cei care l-au votat, fără să fie tras la răspundere, e în stradă. Singurul loc în care pot scăpa de răsuflarea cu iz dictatorial a unui guvern care îmi spune că eu, ca cetățean al unui stat de drept, nu mai pot să-l urmăresc în justiție pe administratorul care a fugit cu banii de întreținere, nu mai pot să-i cer socoteală funcționarului incompetent care-mi produce, într-un fel sau altul, pagube, și nu pot să fac absolut nimic dacă într-o zi e emis un act normativ absurd, care interzice, să zicem, țopăitul pe trotuar, e în stradă. Alături de toți cei care înțeleg că modificările aduse Codului Penal prin Ordonanța 13/2017 servesc intereselor personale ale unor politicieni cu probleme penale, nu ale oamenilor cinstiți. Alături de toți cei pe care se încrâncenează carnea când văd cum un grup de oameni care ar trebui să ne reprezinte interesele sfidează și sacrifică un popor întreg, doar ca să-i favorizeze pe cei pentru care corupția nu-i altceva decât o plăcere nevinovată. Alături de bunicuțe cu coc, tătici bărboși, mămici îngrijorate, copii pistruiați, bunicuți cu ochelari, liceeni vorbăreți, fete la fel de pitice ca mine, fete înalte, fete cu părul blond, negru, roz, alături de șoferi, croitorese, ingineri, casieri, informaticieni, arhitecți, ziariști, scriitori, bucătari, barmani, profesori, alături de bucureșteni, clujeni, sibieni, arădeni, alături de locuitori din Rahova, Berceni, Colentina, Ferentari, Militari, alături de toți cei care nu vor ca România să fie țara în care justiția este călcată în picioare.

Și chiar dacă nu mă văd printre toți oamenii ăștia, chiar dacă în fotografiile cu mulțimea care a ieșit în Piața Victoriei, zilnic, de marți noapte încoace, nu sunt decât un punctuleț fără însemnătate, fără de care fotografiile ar arăta fix la fel, eu tot mă duc la proteste.

Pentru că povestea României nu are nevoie de încă o pagină neagră.

 

guvernul Grindeanu manifestații Piața Victoriei Ordonanța 13/2017 proteste Piața Victoriei PSD