Mã sunã maicã-mea la începutul sãptãmânii, supãratã foc. -Taie ãștia, mamã, pomișorii de pe Berceni! Erau tineri și frumoși, verzi ca ochii lu’ tac-tu, bine, putin înspicați cu ruginiu de toamnã, dar astea-s amãnunte. Ei, spune tu, ce le fãcuserã lor bieții pomișori, hm?! Ne iau aeru’ de la gurã ãștia, asta ne fac! Zic în sinea mea, ce naiba, (iar) a luat-o razna ADP-ul? Apoi, cu voce tare: -Mãi, mamã, calmeazã-te, trebuie sã fi avut totuși Primãria un motiv sã-i taie, poate puneau trecãtorii în pericol, sau poate urmau sã cadã la prima vijelie peste mașini, poate erau prea uscați… […]