În ’45, în București nu era de trăit. Cu un an înainte venise Armata Roșie peste noi și soldații o țineau una și bună cu „davai ceas, davai palton” la fiecare colț de stradă. Jafurile, tâlhăriile și violențele se înmulțiseră, iar polițiștii nu mai făceau față. Pe de o parte furau, distrugeau și ucideau rușii, pe de altă parte, hoții și criminalii noștri. Niciun cartier nu era ferit de nenorociri. Ba chiar, în anumite zone operau timp îndelungat bande de infractori, băgând spaima în locuitori, până când reușeau polițiștii să-i oprească. Dacă reușeau. Și la noi, la Mandravela, și nițel […]