Ramasesem ultima, dintre toti prietenii mei, cu buletin de identitate din acela vechi, asemanator unei cartulii, cu fotografie care trebuia lipita lunar, cu paginile inmuiate de curgerea timpului si cu coperta din plastic, ornata cu abtibilduri cu pisicute. Nu l-am schimbat nici mai devreme, nici mai tarziu, ci exact atunci cand i-a venit vremea. Pana atunci am suportat cu ingaduinta toate ironiile amicilor, curiosi sa afle daca nu cumva in buletinul meu scrie ca locuiesc in Raionul Nicolae Balcescu, sau daca il am de pe vremea Sectorului Albastru. Nu ma enervam. Din contra, chiar ma bucurau referirile la trecutul Bucurestiului nostru, mai ales […]