In vara anului 1863, francezul Leon Lemaitre incheia cu „administratia rasbelului” un contract pentru „intretinerea, reinnoirea, reparatia si spalatul lingeriei spitalului militar”, precum si a tuturor spitalelor civile din capitala. Si ce-are a face concesiunea spalatului rufelor obtinuta de mai sus numitul Leon Lemaitre, cu reparatiile locomotivelor si realizarea proiectilelor in timpul celui de-al doilea razboi mondial, la uzinele lui Louis Lemaitre, mai sus de Abator, de partea cealalta a Dambovitei? Simplu, sunt afacerile aceluiasi antreprenor francez (sau ale aceleiasi familii de antreprenori Lemaitre).

Almanahul Argus din 1923 dedica un articol amplu Uzinelor Lemaitre, din care aflam, in primul rand, ca domnul „Louis Lemaitre, avand concesiunea spalatului rufelor de la spitale, face in 1865 o spalatorie mecanica; iar in 1873 cladeste langa aceasta spalatorie actuala turnatorie, cu sarpantele si macaralele sale de lemn„. Louis Lemaitre, mostenitor al lui Leon Lemaitre, duce mai departe povestea Uzinelor, descrisa detaliat in almanah:

„Firma Lemaitre obtine concesiunea fabricarei greutatilor si masurilor, cari pana atunci erau confectionate de fabricanti diferiti, foarte variate ca greutate si continut. Aceasta concesiune a fost punctul de plecare al dezvoltarei uzinelor Lemaitre. Treptat, Louis Lemaitre a fabricat, fara concurenta, si alte obiecte de fonta, ca bancile, gurile de canale, felinarele, grilajele, cari au stabilit definitiv reputatia acestei fabrici pe piata Bucurestiului.

Prin moartea lui Louis Lemaitre in 1894, uzinele trec prin diferite administratiuni, cari au cladit atelierele de cazangerie, strungarie, instalatiunile noui de forta motrice, sistemele de presat hidraulic, tiparul pieselor de fonta, etc.

La 1905, fabrica intra intr-o noua faza de dezvoltare, d. Oscar Jaumotte fiind numit administrator delegat al societatii.

In 1916, se transforma in “Societatea Anonima a Uzinelor Metalurgice Lemaitre”, cu un capital de 1.000.000, d. Jaumotte continuand a conduce societatea in calitate de administrator delegat; iar d. inginer Silviu Marino, luand conducerea tehnica a uzinelor in calitate de director.

Cine a vazut aceste uzine inainte de razboi, si cine are prilejul de a le vedea astazi, recunoaste ca o transformare uriasa s-a operat in organizarea si activitatea lor in intervalul acesta destul de scurt.

Vechile ateliere Lemaitre au fost marite cu hale noui si instalatiuni speciale pentru reparatiuni mari de vagoane si locomotive.

Hala noua pentru reparatiuni de locomotive a fost construita dupa o conceptie moderna, garantand o productie de circa 100 locomotive annual. Aceasta hala este strabatuta de un transbordor pe pamant si trei poduri rulante in aer. Nu poseda nimic inflamabil.

In 1922 s-a inceput constructia unei anexe a fabricei in str. Lanariei (sectia de vagonaj) dupa o conceptie proprie a conducatorilor actuali ai intreprinderii. Aceasta anexa, situata pe un teren de 5000 mp, va fi terminata complet, intrand in plina activitate in primavara acestui an.

Uzinele au fost apoi legate cu gara Filaret printr-o linie de 2 km 100 m si un pod peste Dambovita de 22 m- ambele lucrari fiind executate de uzinele societatii si pe comptul ei.

Aceste amenajari clasifica uzinele Lemaitre printre cele dintai din vechiul regat.

Societatea si-a asigurat o activitate permanenta printr-un contract cu directia C.F.R., pentru reparatiuni de locomotive si vagoane, pe un termen de 15 ani.

Uzinele ocupa o intindere de cca 9 hectare. Forta motrice este de 500 hp. Lucreaza in prezent un numar de 500 lucratori; iar pana in toamna, in raport cu capacitatea lor de productiune, uzinele vor ocupa pana la 1000 de lucratori.

Poseda urmatoarele sectiuni speciale:

• Vagoane si locomotive
• rezervoare, cazane de vapori, distilerii
• turnatorie de fonta, circa 6-8 vagoane lunar
• mare strungarie pentru toate industriile, inzestrata cu masinile cele mai perfectionate si mai puternice
• lucrari mecanice de precizie
• instalatii de tabacarie, transmisiuni complete cu lagare si buccele de roti strungite

Uzinele poseda si o fabrica speciala de unelte necesare propriei lor fabricatiuni, care le dispenseaza astfel de un important tribut in afara.”

In timpul regimului comunist Uzinele Lemaitre au devenit Uzinele Timpuri Noi, iar anul 2010 a adus o schimbare drastica: demolarea Uzinelor Timpuri Noi. Intr-adevar, nu veti mai vedea niciuna din vechile cladiri intre strada Ion Minulescu, bulevardul Nerva Traian si Splaiul Unirii, pentru ca Interprime Properties, parte a grupului Inter IKEA, a cumparat in vara anului 2010 fostele uzinele pentru 35 milioane de euro si a anuntat ca va dezvolta acolo un proiect imobiliar.

Timpuri Noi S.A. insa nu a disparut, ci s-a mutat in Jilava, dupa ce a folosit o parte din banii primiti in urma tranzactiei pentru a-si achita datoriile.

*Multumiri domnului Zemun Ştefan-Daniel, care ne-a furnizat ultimele doua fotografii, precum si pe cea de la inceputul articolului, realizata in primavara lui 2011.

Surse: Almanahul „Argus”, 1923

Ziarul „Telegraphul”, nr. 1490, 1 aprilie 1877

 

lemetru Louis Lemaitre Timpuri Noi S.A. uzinele Lemaitre uzinele Timpuri Noi