La scurtă vreme după primul război mondial, mai jos de Mandravela, pe șoseaua Berceniului, în cartierul foștilor combatanți, un veteran rănit foarte grav la picior era împroprietărit cu cinci hectare de pământ.

În anul 1934, fiul său, Ion Lăzărescu, împreună cu soția, a construit o cârciumă a cărei faimă avea să depășească în scurtă vreme granițele cartierului Apărătorii Patriei și chiar ale acelei prime jumătăți ale secolului XX, ajungând până în vremea noastră. I se spunea …

La Banditu’.

Toți țăranii din Giurgiu și Ilfov, veniți în Capitală să vândă fructe și legume, opreau pentru câteva ore la Banditu’, cu toate că în anii de început era o cârciumă simplă, în mijlocul câmpului. E drept că nu doar cei cinstiți frecventau localul, ci și hoții, care-și cam făceau de cap pe-acolo, jefuind negustorii. Lui Lăzărescu însă, lucrurile îi mergeau din plin. Din spusele fiului său, pare-se că venea cu sacii de bani acasă, lăsându-i pe copii să-i numere și aranjeze.

În anul 1950, comuniștii au dat milităria jos din pod și-au transformat cârciuma La Banditu’ în bibliotecă. În ziarul Scânteia din 7 aprilie 1950 apărea următorul articol:

„Cetățeanul care trece pe șoseaua Berceni după o lipsă de câteva săptămâni, rămâne surprins în fața clădirii în care se găsește astăzi Biblioteca Populară nr. 18 a Comitetului Provizoriu București. Aici se afla înainte o cârciumă renumită, în fața căreia se lăfăia o firmă: „La Banditu”. Și nu întâmplător purta acest nume, căci ea era locul de întâlnire al borfașilor din Capitală. Aici își împărțeau ei prada. 

De câteva săptămâni, lucrurile s-au schimbat, așa cum se schimbă, de câțiva ani, atâtea și atâtea prin țara și viața noastră. Ferestrele au fost larg deschise spre soare, firma și tejghelele au dispărut, pereții au fost frumos văruiți. 

Într-una din camere au apărut rafturi cu cărți multe și pline de învățăminte minunate, în cealaltă câteva mese, scaune și glastre cu flori: aici e camera de lectură. Din prima zi oamenii au dat năvală: dar mai ales copiii, aceia care își pierdeau zilele haimana pe maidane. Aceștia au început să citească cu dragoste Mama de Gorki, Așa s-a călit oțelul, Povestea unui om adevărat, Poeziile lui Eminescu.”

În 1961, Lăzărescu a intervenit pe lângă autorități pentru ca o profesoară să obțină un post în București, însă a ajuns să fie condamnat din cauza aceasta la trei ani de închisoare pentru trafic de influență. A murit răpus de cancer la doi ani după ce și-a ispășit pedeapsa.

Urmașii Banditului au revendicat opt hectare de pământ din zona Apărătorii Patriei și, în 1998, le-au fost retrocedate. Însă, din cauza unei greșeli a primarului Sectorului 4 de-atunci, Marin Luțu, multe dintre loturi apăreau în acte ca teren arabil, deși existau pe ele existau construcții, printre care chiar și o gură de metrou. Din această cauză, în 2015, o bătrână a avut surpriza să-și vadă grădina distrusă de un buldozer, iar gura de metrou era în pericol de a fi închisă și trecută în proprietatea familiei Banditului de altădată.

 

Surse: adevarul.ro („Bun venit în Bucureştiul lui Banditu’!“)

antena3.ro („Dosarul controversat al retrocedărilor. Hectare întregi de teren, lângă metroul Apărătorii Patriei, revendicate de un moştenitor”)

romaniatv.net („Caz ULUITOR într-un sector din Capitală. Samsarii, proprietari peste o gură de metrou”)

 

Aparatorii Patriei bodega Mandravela cârciuma La Banditu Primarul Sectorului 4 retrocedări ilegale