Povestea strãzii Mãrțișor
Scris de Marilena, in categoriaPovești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni
În anul 1926, un mare scriitor român s-a îndrãgostit de mahalaua de pe Dealul Piscului, aflatã lângã rãspântia blestematã a Mandravelei, foarte aproape de Închisoarea Vãcãrești. Atât de tare l-au subjugat micile coline împodobite cu adevãrate „împãrãții de sãlcii, plute și grãdini în care cântã cucul, mierla, și noaptea, la lunã și la luceafãr, balta vastã e strecuratã între câmpiile de cimbru„, încât Tudor Arghezi, cãci despre dumnealui este vorba, a cumpãrat aproape douã hectare de teren unde sã-și construiascã o casã. Pentru Arghezi nu a contat cã mahalaua nu avea apã, nu avea electricitate, nu avea canalizare, nu avea nici mãcar trotuar sau stradã, ba chiar s-a înhãmat la muncã și-a început a umbla încolo și-ncoace sã le fie tuturor mai bine:
„M-am silit și singur și stãruind pe lângã primarii pe care-i cunoșteam, m-am silit sã fac strãzi, sã aduc luminã. Am alergat pentru oameni când aveau vreo nevoie. Am alergat pentru mahala când era ceva de fãcut. Într-o zi au venit la mine și mi-au cerut sã le fiu delegat. Iaca așa ajunsei delegatul mahalalei, și mahalaua Mãrțișor a avut luminã, strãzi pietruite, tramvai pe Soseaua Oltenitei și autobuz pe Vãcãrești.”
Apoi, când a trebuit gãsit un nume pentru stradã, tot Arghezi-a fost cel care-a zis, simplu și frumos, sã fie Mãrțișor. Nu de alta, dar dealul Piscului era primãvara plin de mãrțișoarele fetelor care, dupã obiceiul din partea locului, le atârnau în primii pomi înfloriți ca sã-și întâlneascã mai repede ursitul.
Farmecul Mãrțișorului nu i-a scãpat nici criticului literar George Calinescu: „Aici, în Mãrțișor, ești și la deal și la câmpie, și aici mi-ar fi plãcut sã trãiesc„, dar poate cele mai frumoase cuvinte despre acest loc binecuvântat al cartierului Berceni, le-a spus tot Arghezi: „„Simt cum seva vieții mi se trage din aceste pãmânturi, ca seva pomilor, a ierburilor, a gâzelor.”
Sursa fotografiei cu strada Mãrțișor din 1934, înainte de pavare: „Strãzi vechi din Bucureștiul de azi”, de Alexandru Ofrim
Foarte frumos , mulțumim pt ca ne spuneti povesti adevărate !!!!
Si noi va multumim ca le cititi 🙂
Strada se numește Mărțișor din secolul XIX, nu înțeleg de unde a apărut ideea că i’ar fi dat Arghezi numele. Cât despre pavare, pot să vă spun că în copilăria mea, la începutul anilor ’90, era încă desfundată.
Într-adevar, zona respectiva era cunoscuta drept Martisor (Dealul Martisorului) inca dinainte sa se mute Arghezi acolo, insa aceasta a fost acoperita cu vii pana la filoxera din 1864.Terenul a ajuns apoi in stapanirea unor arendasi improprietariti de Cuza, iar acestia, dupa Primul Razboi Mondial, au inceput sa vanda parcele viitorilor locuitori ai mahalalei. Primele ulite au capatat numele acestora, sau, in cazul strazii Martisor, chiar denumirea dupa care era recunoscuta zona si chiar casa scriitorului (Asezamantul Martisor).
Cel putin asa povestea preotul parohiei Martisor, Mihai Tataram, insa daca dumneavoastra ne puteti oferi o sursa care sa ateste faptul ca in secolul XIX exista strada Martisor, pe Dealul Martisor, voi modifica povestea corespunzator 🙂
Ce pacat sa se construiasca atat de haotic intro zona asa de idilica ! Nu se mai tine cont de nimic , de estetica multor case frumoase , permitandu-se construirea de-a valma a unor blocuri cu aprobari de la primari! Nici vorba de sistematizare……dar asa e peste tot in Bcuresti , odinioara MICUL PARIS !!!!! prof. C.Marinescu
Cine-mi poate spune de unde avea Arghezii bani sa cumpere doua hectare teren. cand el plecase de la Manastirea Cernica si apoi un an la puscaria Vacaresti? Se pare ca prin bunavointa prim ministruui Bratianu a cumparat la un pret de rizoriu de la STAT .La Muzeu exista actul de proprietate?