Abia a anunțat primarul general Gabriela Firea că dorește înființarea câte unui teatru în fiecare sector al Capitalei și realizarea unui teatru al dramaturgilor români contemporani, cã am și început sã gândesc pozitiv, așa cum scrie prin cãrți. Deja vedeam universul dând din coate ca sã contribuie la împlinirea dorinței mele, și jubilam în sinea mea cã Sectorul 4 o sã fie chiar mai cu moț fațã de celelalte sectoare, cu viitorul teatru construit de la zero și cu amfiteatrul de lângã Orãșelul Copiilor trecut în administrația localã, reabilitat și amenajat. Imi treceau prin fața ochilor imagini idilice, cu elevi și studenți care vor cãlãtori gratis spre și dinspre activitãțile culturale, ba chiar vor participa gratis la spectacole, actorii și regizorii se vor muta în locuințe noi, o mulțime de posturi din teatre se vor debloca, locuitorii sectorului nostru își vor freca palmele mulțumiți, scandând O jumate și înc-un teatru, la noi în Sectoru’ patru, iar eu voi fi nevoitã sã-mi dau o palmã ca sã mã trezesc din vis. 

Daca o sã mã trezesc la o realitate dezamãgitoare sau nu, asta numai timpul, seriozitatea și consecvența PMB o vor arãta.

Deocamdatã se vorbește despre aceste proiecte („Acum suntem în proces de identificare a unor locații care trebuie consolidate, reparate, reamenajate, (…) investiția fiind a Primăriei Generale a Capitalei, iar acolo unde chiar nu există nicio astfel de sală (…) se va demara construirea de la zero„; „În prima ședință a CGMB vom înființa o societate de construcții 100% a Municipalității, care va construi locuințe pentru tineri și sociale, de asemenea pentru profesii deosebite, pentru a acoperi necesarul foarte mare de cereri pe care le avem în acest moment la nivelul Primăriei Generale și al sectoarelor„; „După întâlnirea pe care am avut-o cu managerii de teatre din Capitală, s-a evidențiat un necesar de peste 200 de locuri care trebuie urgent deblocate: ar fi vorba, în mare, de o sută de actori, regizori, coregrafi, scenografi, instrumentiști și peste o sută de reprezentanți ai personalului tehnic„- Primar General al Capitalei, d-na Gabriela Firea), așa cum se vorbea înainte de al doilea rãzboi mondial despre construirea unor teatre de cartier. Atunci, Gazeta Municipalã constata cu dezamagire cã „oamenii de teatru au discutat multã vreme problema teatrelor de cartier în capitalã, însa așa de teoretic încât s-a uitat realitatea”.

 

La momentul respectiv nu existau mijloacele financiare necesare pentru realizarea acestor teatre, și pare-se cã nu erau nici nu exista o nevoie înverșunatã de instituții culturale la nivelul populației cartierelor mãrginașe, întrucât grãdinile de varã prezentau deseori piese de teatru de revista, extrem de apreciate. De exemplu, pe Calea Vãcãrești puteai sã vezi piesa „Hocus Pocus”, de Ion Pribeagu, la Teatrul Nou, înfruptându-te cu pastramã fumegândã si mãlai dulce, sau puteai merge la Grãdina Izbânda, care ajunsese, datoritã pieselor extraordinar jucate de trupele evreiești, un loc preferat chiar și de bucureștenii din centru. 

Grãdinile noastre de varã, adicã terasele- cu mici excepții, și acelea situate central, nu mai au așa ceva în ofertã, cel mult putem considera pregãtirea și interpretarea unui selfie de grup, printre sticle goale de bere, coji de pizza și felii supte de lãmâie, drept un act cultural suficient omului modern. Așa cã, în ziua de azi, nici nu se pune problema ca nu ne-am duce, noi, ãștia de prin cartier, la teatrul din sector, pentru cã oricum nu avem de ales. Cã va fi vorba de micul amfiteatru de lângã Orãșel, care poate deveni mult mai repede și mai ușor un simpatic teatru de varã, cã se va construi de la zero un teatru, sau cã se vor realiza ambele teatre, nu conteazã. Numai sã nu rãmânã teatrele noastre (fie ele întregi sau jumãtãti), în același stadiu teoretic în care au ramas la înaintașii noștri.

Inaintași care, oricum, chiar dacã n-au transformat în realitate proiectele teatrelor de cartier, au fãcut, de exemplu, un teatru ieftin, unde nu existau cine știe ce pretenții în privinta ținutei, destinat educãrii omului din cartier, familiarizat mai mult cu cinematograful și grãdina de varã. Este vorba despre Teatrul „Ligii Culturale”, nãșit de neobositul Nicolae Iorga, în calitate de președinte al acestei asociații înfiintate în 1890. Nicolae Iorga spunea în discursul de inaugurare al noii instituții culturale cã, în primul rând, teatrul nu este numai o distracție, ci o adevaratã școalã de educație, și în al doilea rând, cã teatrul trebuie sã fie la îndemâna cui are și la îndemâna cui n-are.

Mai spunea cã a pornit inițiativa fãrã bani, întinzând mâna și rugând, mãgulind sau uitându-se urât, fiind ajutat în mare mãsurã de primarul Al. Gh. Donescu (1934-1938), astfel nãscându-se nu doar un teatru, ci si „o casã de adapostire, casã de ajutor, casã de cetire, casã de distractie a acestor zeci de mii de români, cu sângele și sufletul nostru, pe cari nu-i putem pãrãsi Satanei, care își bate joc de dânșii„.

Deci, cu alte cuvinte, exagerând putin, de dragul dramei- cã tot vorbim despre spectacol(e) aici- concluzia e simplã: dacã nu avem parte de teatre de cartier, își bate Satana joc de noi.

 

Pentru mai multe informatii despre Amfiteatrul pãrãsit de lângã Orãselul Copiilor, puteti citi articolele:

Amfiteatrul parasit din Berceni, monstrulet urban trist sau solutia de sub ochii Primariei?

Primaria Capitalei baga in seama Amfiteatrul din Berceni

Primaria Capitalei nu vrea sa renunte la administrarea Amfiteatrului din Berceni

 

Surse: „Cum se dobândeste o ctitorie culturalã.Teatrul pentru popor. Recapitulãri si nãdejdi. Cuvântarea d-lui profesor Iorga la inaugurarea teatrului Ligii Culturale, 14 decembrie 1935”

„Gazeta municipala”, 10 ianuarie 1937

amfiteatrul de langa Oraselul Copiilor construirea teatrelor de sector gradinile de vara de pe Vacaresti Primaria Generala vrea teatre de sector teatre in Sectorul 4