1934 – „Un celebru fakir, venind la București, expune pentru cititorii Realității Ilustrate o viziune așa: Capitala noastră, așa cum va fi peste treizeci de ani”
Scris de Marilena, in categoriaMănăstirea Văcărești și poveștile ei, Povești din cartierul Văcărești, Povești din vremuri vechi
Prin februarie 1934, un celebru fakir vizita Bucurestiul, iar cei de la Realitatea Ilustrată nu pierdeau ocazia să-i ceară vizionarului să privească peste timp și să le spună cum va arăta Capitala peste câteva decenii, în 1964. Găsim în text și o referire la ce ar fi urmat să devină Mănăstirea Văcărești.
A citi în viitor nu-i lucru ușor și nici exact. Cum ziceam mai sus, fakirul nostru făcea referire și la ”Monastirea Văcărești”, îi vedea evoluția și transformările care însă… nu au fost să fie. Dar oricum am pune problema, ceea ce a văzut ghicitorul în globul lui de cristal era mult mai bine decât ce urma să se întâmple cu adevărat. Căci în ”citirea” exoticului personaj, nu se vedea în zare nici al Doilea Război Mondial și nici venirea comuniștilor la putere în România. Și din păcate, a cam dat-o în bară și cu Văcăreștiul… Dar a nimenit-o cu Dâmbovița și cu metroul.
Iată fragmentul din articolul ”Preumblările prin București la 1964 – Un celebru fakir, venind la București, expune pentru cititorii Realității Ilustrate o viziune așa: Capitala noastră, așa cum va fi peste treizeci de ani”, publicat în numărul din 19 februarie 1934 în Realitatea Ilustrată:
Fragment- MUZEUL ETNOGRAFIC DE LA VĂCĂREȘTI
Fakirul în transă vede Mănăstirea Văcărești muzeu peste 30 de ani…
”Un punct interesant de atracție al Bucureștenilor a ajuns muzeul municipal, instalat la Monastirea Văcăresti, care a devenit un muzeu istoric și etnografic. Acolo se poate vedea între altele ultima trăsură, ultimul cal împăiat, precum și portretul ultimului birjar bucureștean. Deasemeni se pot vedea figuri de panopticum reprezentând oltenii cu coșuri, de odinioară. Actualele gospodine se miră foarte mult, privind ca pe niște animale antedeluviane pe acești furnizori ciudați și nu înteleg cum se aprovizionau odinioară bunicile lor.”
Crocodili și palmieri în grădina Botanică de la Cotroceni
E în anul 1964! spune fakirul.
“Sunt pe un pod de bambus, peste o apă curgătoare. Malurile ei sunt decorate de palmieri alte plante, ce cresc de obiceiu pe Iângă NIL. Sub pod și pe mal văd crocodili… Mă cobor de pe pod și dau într’o grădină feerică, cu plante și flori multe, din toate părțile lumii… Stânci și grote pitorești adăpostesc diferite animale, papagali și maimuțe, girafe și dromaderi…
– Reporter Realitatea Ilustrată: Mă rog, în ce oraș sunteți?”
– Fakirul: La București!”
– Reporter Realitatea Ilustrată: Crocodili, palmieri și dromaderi la București?!
– Fakirul: Sunt în grădina botanică dela Cotroceni, care este un raiu, fiind în mod fericit combinată cu o grădină zoologică, unde se pot vedea toate animalele de pe glob. Grădina e vizitată nu numai de locuitorii orașelor românești din provincie, ci și de cei din ale țări.”
Esplanada Dâmboviței
”Acum ies pe poarta monumentală a grădinii”, continuă a vorbi fakirul vizionar, ”și mă îndrept spre fastuoasa esplanadă a Dâmboviței, care este o minune a Bucureștilor…”
– Reporter Realitatea Ilustrată: Despre ce esplanade vorbiți?
– Fakirul: Înca pe vremea când primarul d-voastre Dobrescu era tînăr acum treizeci de ani, făcuse planul să acopere Dâmbovița, între podul Șerban Vodă și Palatul Justiției. Malurile s’au tăiat atunci vertical, în pereți drepti, întăriți cu beton și căptușiți cu plăci. S-au creat astfel niște antreposite sub pamântul, pentru mărfuri, cari în acel centru comercial au adus un mare venit primăriei. În primul an aceasta a încasat 22 milioane…
Experiența reușind de minune, a fost acoperită apoi toată Dâmbovița, dela frumoasa grădină zoologică botanică, de la Cotroceni, și până la punctul sud-estic, unde râul părăsește orașul. Esplanada Dâmboviței cu aleea ei de pomi, e într’adevăr fermecătoare; mai ales sunt grațioase squarurile, ce înconjoară numeroasele gări mari, de pe fostul mal al Dâmboviței…”
Se vedea metroul din viitor
“- Reporter Realitatea Ilustrată: Gări mari?! Ce fel de gări?
-Fakirul: Gările metroului care străbate orașul pe calea admirabilă indicată de albia canalizată a Dâmboviței, albie care împarte Bucureștiul în două parti, aproape egale, de la Nord-vest spre sud-est.”