-Stii cã eram golanul clasei, bãteam maidanul toatã ziua si râdeam de profu’ de desen, zice Gelu, dar acum mi-ar fi drag sã vãd în cartier un târg de carte sau de produse tradiționale, o expoziție de picturã, un spectacol organizat de elevi, o proiecție de film din ãla absurd sau o comedie, sã râdem între vecini, ca-ntr-o sufragerie imensã, cã m-am saturat sã ma duc mereu în centru pentru orice eveniment cultural.

-Ai îmbãtrânit, Gelule, râd la el și-i dau dreptate, prea se-ntâmplã toate în centru, de parcã Berceniul nu-i decât un dormitor plictisitor, de unde trebuie sã ieșim zilnic ca sã ne-nfruptãm dintr-o porție cât de micã de artã si culturã.

Gelu e un fost coleg de generalã, de la Scoala 133, si ne mai întâlnim din când în când sã ne-amintim cum îmi arunca penarul pe geam dupã ce-i desenam floricele cu carioca pe ceafã.

Azi mergem la amfiteatrul pãrãsit din Berceni

E undeva în capãtul strãzii Jirului, aproape de Casa Memorialã „Tudor Arghezi”. De ce mergem la Amfiteatru?

Ca sa ne uitam lung, ca proștii, la acest teatru în aer liber, construit în comunism, încercând sã ghicim motivul pentru care de zeci de ani e totusi invizibil pentru Primãria Sectorului 4 si Primãria Capitalei, care cautã spatii pentru evenimente culturale.  

Si nu zic sã mutãm un sfert din evenimentele din centru la marginea orasului, ci sã ne creem noi evenimentele noastre, reprezentative pentru cartier si pentru oamenii care-l locuiesc. Fac pariu cã în fiecare bloc din Berceni existã cel puțin un om care picteazã, sau unul care scrie, altul care coase goblenuri minunate sau care face mici bijuterii, un pusti care cântã excelent, o liceanã care joacã emotionant un rol dramatic. Existã talente la noi acasã, dar trebuie sa le descoperim. Unde? Ia zi, Gelule:

-La Amfiteatrul din Tineretului, evident. E locul perfect pentru asa ceva!

Cândva, prin 2011, a existat o încercare de introducere a Amfiteatrului în circuitul cultural al Sectorului 4, dar nu din partea Primãriei, ci din partea Mișcãrii Oamenilor Visatori (M.O.V). Trei bãieți cu mãturi s-au apucat sã curete Amfiteatrul, plãnuind sã redea spațiului pãrãginit caracterul inițial: cel public. Vorbeau cu drag si optimism despre cum locuitorii din apropiere încercaserã si ei sã adune gunoaiele din Amfiteatru, cu un an înainte, dar n-au mai terminat, despre cum se vor ține tot felul de manifestãri artistice acolo, despre cum se vor aduna pe treptele tocite de vreme o mulțime de oameni cu idei, artisti sau curioși, îsi vor expune lucrarile, operele, vor sta de vorbã, se vor lega prietenii, vor vedea filme, din astea. Vise, adicã.

Chiar dacã la un moment dat M.O.V obtinuse un acord verbal de la unul din consilierii Primãriei, spune Felix Roncea, unul din visãtori,  totul a ramas în stadiul pe care-l vedeți si voi in imagini: o Jumãtate-Ruinã-Jumãtate-Groapã-De-Gunoi. Un fel de monstruleț urban trist, fãrã rost, ignorat si ocolit.

 

Am aruncat o privire pe Planul Urbanistic Zonal pentru Parcul Tineretului, si nu micã mi-a fost surpriza sã vãd cã din 2004, Amfiteatrul nostru a fost propus pentru reabilitare. Minunat, numai cã au trecut vreo 12 ani de-atunci, si în afarã de douã inițiative ale unor voluntari, moarte-n fașã, nimeni nu s-a mai arãtat interesat de soarta micului teatru de varã din Berceni.

Probabil pentru cã avem destule locuri de unde cumpãram cãrți ieftine, ce nevoie avem de un târg de carte? Poate e suficientã taraba aceea micuțã de la Piata Sudului (citește aici despre Micul anticariat de la Piata Sudului).

Probabil pentru cã oriunde întoarcem privirea dãm numai de street-art, ce nevoie avem de un amfiteatru înfrumusețat cu elemente de artã cu atitudine, care ar putea spune prin linii si culori povestile cartierului? Poate sunt suficiente mesajele ilizibile din ganguri.

Probabil pentru cã avem destule cinematografe în aer liber, ce nevoie avem de un amfiteatru unde un vecin aduce proiectorul si o sutã de alți vecini se uitã la câteva scurtmetraje amuzante, poate chiar realizate de unii dintre ei? Poate sunt suficiente cinematografele din mall, în plus, acolo-i aer condiționat, nu liber, iar biletul costã cât mâncarea pentru o zi.

-Ia zi, Gelule, sunt suficiente ciurucurile astea culturale?

-Nu, nu sunt suficiente. Cartierul nu este doar un dormitor, ci un spațiu comunitar si un organism viu, amenințat de abrutizare si de secarea energiei în lipsa unei vieți culturale. 

Asa cã, domnule Primar al Sectorului 4, iatã un loc perfect pentru organizarea unor evenimente care altfel ar bloca circulația din centrul capitalei.

Iatã un loc… predestinat, parcã, pentru teatrul despre care vorbeați cu entuziasm în campania electoralã.

Iatã un loc de întâlnire pentru locuitorii Sectorului 4, unde pot dezbate problemele curente.

Iata o soluție pentru câteva din problemele sectorului, care a fost de zeci de ani sub ochii noștri. Mã refer la Teatrul în aer liber care în 2004 a fost propus pentru reabilitare, însã e cunoscut si în anul 2016 ca Amfiteatrul pãrãsit din Berceni. 

 

 

amfiteatru reabilitat amfiteatrul parasit din Tineretului evenimente culturale in Berceni Primaria Capitalei Primaria Sectorului 4 teatrul Sectorului 4