Povestea Frigului de la Filaret
Scris de Marilena, in categoriaPovești din Filaret, Povești din vremuri vechi
Cladirile care nu se vad se uita. Stiati vorba asta? Adineauri mi-a venit in minte, in timp ce cautam niscaiva informatii despre Antrepozitul Frigorifer de pe Calea Serban Voda, nr. 186-188.
Am dat de imaginea de mai sus intr-o revista „Arhitectura” din anul 1924, si dupa ce-am chiuit entuziasmata ca in sfarsit vad cum aratau depozitele de la care vine numele strazii Frigului, m-am pleostit cu ochii la locomotiva care trage pufaind vagoanele incarcate. Ceva nu se leaga, m-am incruntat si-am inceput sa pun cap la cap toate partile povestii Frigului de la Filaret, impotmolindu-ma la fiecare miscare. Pentru ca antrepozitele cu pricina nu mai exista de ceva ani, iar pe internet nu am gasit decat niste date care nu exceleaza deloc prin precizie. Cum ziceam, casele care nu se vad, se uita. La urma urmei, cati dintre noi vedem cu adevarat casele, cladirile vechi pe langa care trecem zilnic, aflate inca in picioare, si cati dintre noi consumam cateva minute ca sa aflam mai multe informatii despre acestea? Daramite despre niste cladiri demolate.
Pe la inceputul secolului XX (probabil in anul 1912, pentru ca in 2012 s-a celebrat centenarul Antrefrig, denumirea de dupa nationalizare a Societatii Anonime „Frigul”, care detinea aceste depozite la Filaret) s-au construit antrepozitele, ori pe Calea Serban Voda 186-188, ori pe Aleea Frigului – daca au vreo legatura cu fabrica de inghetata de care isi aminteste doamna Venera E. Dumitrescu-Staia – de unde puteai comanda telefonic inghetata si o primeai la domiciliu.
Probabil ca este unul si acelasi loc, avand in vedere ca Aleea sau Strada Frigului apar doar pe harti mult mai recente. De exemplu, nu este trecuta pe aceasta harta din 1938:
Despre Societatea Anonima „Frigul” as mai putea spune -dar nu bag mana in foc- ca era condusa de oameni de afaceri evrei si detinea monopolul pestelui congelat („Romania ca o prada”, de Radu Theodoru). Cert este ca era experta in frig sub toate formele lui, dupa cum zice reclama:
In 1948, „Frigul” a fost nationalizat si redenumit Antrefrig, depozitele de langa Parcul Carol au fost demolate in 2007, iar brandul a intrat in componenta companiei Hame, din Cehia.
Foarte frumoasa povestioara, ca de altfel cum sunt toate pe care le scrieti!
Eu chiar mă uit la casele pe lângă care trec zilnic. E un mod de a-mi face drumul spre serviciu mai „palpitant”.
Frumos articol :).
Acum inteleg mai bine care este adevarata poveste a garii din spatele frigiderului, pe care ai scris-o acum ceva timp!
🙂 da, pare-se ca frigiderul e un fel de simbol
Interesanta poveste!