Se pare cã, în toamna anului 1937, câțiva locuitori de pe șoselele Olteniței, Giurgiului  și strada Pieptãnari s-au supãrat pe primãria Bucureștiului atât de tare, încât au pus de-un protest la cârciuma Curcan.

Ce i-a enervat?

Oamenii parcã vorbeau cu pereții când își exprimau doleanțele privitoare la nevoile pãrții lor de oraș. Le trebuiau multe: tramvai și trotuare pe Giurgiului și Olteniței, autobuz pe Viilor și mãcar o piațã pentru târguielile zilnice.

Prim ajutorul primarului Alexandru Gh. Donescu avea însã o altã pãrere, și anume cã cetãțenii cu pricina nu sunt altceva decât niște nerecunoscãtori. Aflând cã au organizat un protest la crâșma de pe Calea Șerban-Vodã, din colțul bulevardului Pieptãnari, domnul V. Vasilescu a decis să însceneze o manifestare- da, chiar și-n ’37 ne pricepeam la mascarade.

A strâns alți câțiva oameni și i-a pus sã vinã la primãrie cu cele mai bune gânduri și sã-i aducã mulțumiri publice pentru amenajarea unei grãdinițe la Pieptãnari și alte lucrãri edilitare.

Gazeta municipalã a fost însã cu ochii pe ajutorul primarului și l-a demascat în numãrul din 5 septembrie 1937.

În ce-i privește pe protestatarii de la Curcan, cârciuma cu o orãtanie împãiatã pusã la vedere pe raft, mãcar au avut patricienii, muștarul și berea la îndemânã.

 

 

 

 

 

Imagine sus: Restaurantul „Ciresica”, foto de Willy Pragher

 

cartierul Bellu locuitorii de pe soseaua Oltenita primaria Bucuresti restaurant Curcan soseaua giurgiului