Ideea construirii metroului bucurestean a apãrut încã de la sfârşitul primului deceniu al secolului XX, când se negocia cu firma belgiană Siemens & Halske concesionarea liniilor de tramvai. Doi dintre membrii Consiliului Tehnic al Bucureştiului, inginerii Elie Radu şi Dimitrie Leonida, vãzând ce sume cerea firma strãinã pentru construirea liniilor de tramvai, au spus cã mai bine construiau un metrou, cu aceiaşi bani. In 1908, inginerul Leonida a conceput chiar proiectul Metropolitanul din Bucureşti, dar initiativa a rãmas atunci fãrã urmãri.

1929-1940 

Tot fãrã urmãri a rãmas ideea construirii metroului şi în anii 1929‑1030, în cadrul dezbaterilor privitoare la Planul de sistematizare al Capitalei, apoi între 1936‑1940, când Bucureştiul beneficia de ample lucrãri de modernizare.

1953

Mai târziu, în 1953, Comitetul Central a hotãrât cã realizarea metroului e una din cele mai importante sarcini- legatã de reconstructia socialistã, îndemnând muncitori, tehnicieni, ingineri, arhitecţi, artişti şi oameni de ştiinţă sã foloseascã „întreaga lor putere de muncă şi creaţie pentru a exprima îndrăzneala şi iniţiativa creatoare a omului liber, hotărârea lui de a‑şi făuri drum spre o viaţă nouă„.

Proiectul Hotărârii Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi a Consiliului de Miniştrii al Republicii Populare Române cu privire la construirea Metroului din Oraşul Bucureşti preciza, printre altele, si urmãtoarele:

• „Atât staţiile subterane cât si cele de la suprafaţă ale metroului, trebuie să fie opere arhitectonice de o înaltă valoare artistică, cu un bogat conţinut de idei şi care să exprime fiecare o tema proprie, prin prelucrarea celor mai bune exemple de arhitectura clasică şi sovietică şi a moştenirii creaţiei noastre populare.”
• „La realizarea staţiilor subterane şi de suprafaţă ale metroului se vor utiliza cele mai diferite pietre naturale, precum si materiale noi de finisaj, fresce, mozaicuri şi alte mijloace de împodobire.”
• „Construirea metroului se va face pe baza tehnicii înaintate şi a bogatei experienţe a construcţiilor minunatelor metrouri din U.R.S.S.”
• „În vederea începerii lucrărilor de construcţie înanul 1954, în cursul anului 1953 vor începe lucrările de organizare a şantierului. În acest scop, în trimestrul II 1953 DirecţiuneaGenerală Metro‑Bucureşti va începe construirea de locuinţe muncitoreşti, care pe durata şantierului vor fi folosite de constructorii metroului, înlocuind baracamentele şi care apoi se vor repartiza cu precădere constructorilor fruntaşi ai metroului şi personalului ce se va fi ocupat cu deservirea lui.”

De ce nu s-a construit de-atunci, din ’53?

Pentru cã metroul bucureştean ar fi trebuit să îndeplinească şi funcţia de adăpost în caz de război, fiind recomandate adâncimi de 20 până la 40 metri. Costurile implicate nu puteau fi sustinute în acel moment de economia nationalã, aşa cã metroul s-a amânat pentru a patra oarã. 

1970-1989

In 1970, ITB-ul nu mai fãcea fatã transportului în comun al populatiei, mai ales în zonele nou construite, precum cartierul Berceni. In 1972 s-a constituit un colectiv pentru proiectarea metroului, care şi-a prezentat propunerile organelor de stat în 1972, şi lui Ceausescu, în decembrie 1973.

In octombrie 1974, Comitetul Executiv a aprobat începerea lucrarilor in 1975.

Si iatã ca, în sfarsit, în ’75 a început construirea metroului bucurestean, bazat pe studiile savantilor romani, cu echipamente romaneşti si mijloace interne. Trenurile şi statiile n-au mai fost fãcute folosind modelul „minunatelor metrouri din U.R.S.S.„, ci într-un stil simplu, fãrã ornamente. Fiecare statie avea o culoare predominantã, dar multe erau, si încã sunt, întunecate, din cauza politicii de economisire a energiei din anii ’80.

In 19 noiembrie 1979 a fost datã în folosintã prima linie de metrou, între Semãnãtoarea si Timpuri Noi.

In 24 ianuarie 1986 s-a deschis segmentul Piata Unirii 2-Depoul I.M.G.B., statiile Tineretului si Constantin Brâncoveanu fiind adãugate ulterior, în aprilie 1986 si decembrie 1988.

 

 

Decembrie 1989

Dupa douã ordine -nerespectate- de închidere a statiilor Universitate si Piata Romanã, date în 21 si 22 decembrie 1989, de la 22 decembrie până în noaptea de 29, metroul bucurestean a functionat nonstop si a avut un rol extrem de important. Cu el au fost dusi nu doar cãlãtorii, ci şi răniţii către spitale, sau a fost transportată muniţie pentru armată în diferite puncte-cheie din Bucureşti. Iar la intrarea în staţii puteau fi găsiţi celebrii revoluţionari care cu trico­lorul pe mânecă şi automatul în mână percheziţionau călătorii. (www.jurnalul.ro, 7 august 2009)

 

 

Bine, în acele zile nebune de decembrie 1989, metroul bucurestean a fost si ring de dans 🙂

 

 

2016

In 29 septembrie 2016, directorul tehnic din METROREX, Ionel Oprea, a declarat că linia de metrou Drumul Taberei va fi funcţională la mijlocul anului 2017, dar linia care ar urma să lege Bucureştiul de aeroportul ,,Henri Coandă” ar putea sa nu fie gata nici in 2020.

Povestea metroului bucurestean continuã.

 

Surse: „Literatorul”, nr. 171, 2013, „Metroul bucurestean”, articol de Cezar Petre Buiumaci

Sursa foto: www.comunismulinromania.ro

cartierul Berceni linia Piata Unirii 2 Depoul IMGB metroul bucurestean statia metrou Constantin Brancoveanu statia metrou IMGB statia metrou Tineretului