Sfintele Paști de altădată, în cuvinte și imagini
Scris de Marilena, in categoriaPovești din vremuri vechi
Spicuite, din presa vremii, de ici de colo, așa am zis să vă arăt Paștile de altădată. Mai o poză cu copilandrii care ciocneau ouă, sau cu cei care, la bâlciul de Paști, se dădeau în scrânciob contra unui ou roșu, sau cu aceia curioși, care veneau la țigăncile de pe Valea Plângerii să le ghicească cu ghiocul, mai o datină bătrânească, să nu ne desprindem cu totul de trecut, că Diavolul cică atât așteaptă…
În Bucovina se crede că Diavolul abia așteaptă ca nimeni să nu mai roșească ouă și să nu mai colinde, ca să poată ieși să-și facă mendrele. Tot de Diavol dai și dacă păstrezi găoacele ouălor încondeiate în casă, drept podoabe, căci acolo e unul din ascunzișurile lui.
Să nu care cumva să ciocnești cu ouă albe, că faci bube cât oul. Iar după ce le vopsești, nu arunca și nici nu arde peticul de cârpă cu care le-ai șters. Pe vremuri, femeile îl puneau în blidul cu pască și-l duceau împreună cu acesta la sfințit. Apoi îl păstrau, și în timpul anului afumau cu această cârpă pe cei ce sufereau de dinți, urechi, roșeață, bube sau pentru a lecui vitele.
Cât despre ciocnit… în Bucovina, în ziua de Paști, se ciocneau ouăle doar cap cu cap, a doua zi, lunea, era permis a se ciocni și cap cu dos, iar în a treia zi și dos cu dos.
În Lunea Paștilor, junii merg după ouă roșii, iar dacă e fată mare la casa cu pricina, dânsa aduce ouăle pe tavă. Junii încep să o necăjească, ba că nu a roșit bine vreun ou, ba că are pui în el, ba că nu e fiert bine, ca s-o țină cât mai mult și să se uite bine la ea.
Surăția era tot în Lunea Paștilor, și atunci fetele se prindeau surate între ele. Cine voia să se prindă surată mergea la casa uneia dintre ele și aduceau ouă roșii, pască și o pupăză (o pâine împletită într-un anume fel), chemau un flăcău din cei mai cuminți și se așezau să se ospăteze. Apoi, fetele schimbau pupezele între ele, zicând de trei ori „Ești surată până la moarte?”, și cealaltă răspundea ”Sunt surată până la moarte!”, dădeau flăcăului câte un ou roșu, înfrățindu-se cu el, și tăiau pupezele să se înfrupte din ele și din ouăle roșii.
Surse:
Ilustraţiunea română, 06, nr. 15, 11 aprilie 1934
Ouăle de Paști-studiu de folclor, Artur Gorovei