Merg agale spre metrou, pe Olteniței. Mi se pare puțin mai cald decât ieri, dar mult mai cald decât alaltăieri, când abia mi-am stăpânit tremuratul pe sub hanoracul decolorat și geacă. Dacă ridic privirea văd numai mugurași, frunzulițe proaspete, flori rozalii și un albastru împufoșat de norișori răzleți și cabluri electrice. Aproape îmi scrântesc glezna într-o groapă, așa că nu mă mai uit în sus.

Se apropie ziua de Paști, însă până atunci studenții trebuie să ajungă acasă, la părinți, cuplurile tinere dau zor să termine de făcut bagajele pentru excursia pregătită încă din iarnă, gospodinele își frâmântă creierii cu modificări de ultim moment ale meniului pentru masa de sărbătoare… șoferii se enervează în aglomerația de la Piața Sudului, uită de curățenia sufletească și înjură de mama focului pe cei responsabili de coșmarul pasajului care a început în primăvara anului 2014 și nu dă semne vizibile că s-ar încheia prea curând (îi știm prea bine, este vorba de toți cei implicați atât în calitate de primari, primar interimar, primar de sector și constructor), mămăițele care nu au bani (sau cunoștințe) ca să închirieze tarabe în piață, se înghesuie unele în altele pe trotuar, cu ceapa și verdețurile grămezi pe celofan, iar printre ele, aplicând tehnici agresive de vânzare, răcnesc câțiva dănciuci cu trompeți și lalele că e chilipir- doar un leu buchetul!

Nițel mai încolo, în spațiul de lângă părculețul din spatele stației de metrou, unde trăgeau microbuzele acum câteva luni, și unde se pune, cică în curând, de-o parcare șmecheră cu două etaje, e forfota dracului pe trotuar. Microbuzele parchează pe stradă în așteptarea celor care fac naveta, ritmurile mâhnite ale unei manele răsună din sacoșa unui domn tuns cu breton, în trening, pantofi cu cioc și șapcă portocaliu fosforescent, iar o țigăncușă tânără și supărată explică atotștiutoare unui țigănuș tinerel, cu tuleiele abia mijite, că trebuie să ai anturaj mare ca să bagi fraierilor mințile în cap. Mă strecor cum pot pe trotuarul cu un stâlp în mijloc, care a devenit mult prea aglomerat. Femeile așteaptă cuminți cursa lângă sacoșele burdușite și coșurile de gunoi inutile, șoferii microbuzelor fumează și gesticulează larg, la zece cuvinte aruncă o flegmă. Azi am noroc și scap nenimerită.

Un claxon arțăgos îmi perforează, în schimb, timpanul. E primăvară la BIG.

aglomerația de la BIG parcare Olteniței cu Berceni parcarea microbuze de la BIG parcări noi Pasajul Piata Sudului