Crucea pandurilor lui Vladimirescu, într-o grădină din Berceni
Scris de Marilena, in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni
Există în Berceni un obiect special, un obiect cu o istorie pe cât de veche, pe atât de frumoasă.
Obiectul cu pricina se află într-o grădină, nu departe de Cimitirul Bellu, și amintește de vremea când răscrucile Valahiei și călătorii erau protejați împotriva spiritelor potrivnice de trei elemente: un puț cu apă limpede și rece, un tei bătrân și o cruce de piatră. Vechiul obicei românesc spunea că drumețul ostenit se putea ospăta în liniște la umbra copacului, apoi își ostoia setea cu apa din puț și, înainte de a-și continua drumul, mulțumea lui Dumnezeu pentru acele binefaceri în fața sfintei cruci.
La o astfel de răscruce, pe câmpiile acoperite cu vii și nuci bătrâni, de partea dreaptă a drumului Olteniței, fusese ridicată o cruce din piatră, înaltă de peste un metru și jumătate.
Unii spun că a rămas ca semn al trecerii pandurilor lui Tudor Vladimirescu, care-și făcuseră tabără vizavi de grădina Bellului în 1821. Alții spun că ar fi fost închinată „voluntarilor morți în Dealul Viilor în 1848”, însă literele chirilice cu care este inscripționată nu s-au lăsat descifrate ca să știm și noi sigur. Oricum ar fi, strada Puțul cu Tei, în capătul căreia se găsește crucea cu pricina, adăpostită în grădina unui urmaș al primilor locuitori din zonă, și-a primit numele de la puțul care străjuia obiectul masiv din piatră. Totuși, crucea nu a fost amplasată inițial chiar în acel loc, ea fiind mutată în timpul amenajării străzii și construirii gardului gospodăriei, cam cu 50-60 de metri spre miazăzi.
Dar asta nu e tot.
Mai aflăm dintr-un minunat articol despre începuturile cartierului Berceni, din revista Biblioteca Bucureștilor, că lângă crucea din capătul străzilor Puțul cu Tei și Gheorghe Adamescu a fost descoperită și o comoară.
Proprietarul gospodăriei, domnul Gheorghe Dumitrescu, „în timpul muncii pământului, săpând, a găsit în preajma crucii un mâner de sabie placat cu aur și frumos decorat cu motive geometrice, florale și zoomorfe, și cu lama- din care se mai păstrează o mică parte, din oțel de Toledo, ceea ce ne îndreptățește să credem că arma a fost nu militară ci civilă și a aparținut unei persoane cu rang social înalt, pe atunci portul armelor fiind restricționat și rezervat doar demnitarilor sau altor personalități.”
Citiți aici povestea începuturilor cartierului Berceni.
Surse: „Despre teritoriul pe care s-a întemeiat cartierul Bellu și legăturile sale cu Bucureștii de altădată”, autor Florin Dobrescu, „Biblioteca Bucureștilor”, nr. 10, 2000
Foto credit: Ciprian Svimp
Cum oare Bercenii Au ajuns in Calea Rahovei ,aproape de 11 Iunie ?? Si maieste ceva….. CimitirulBellu este situat in Berceni,?? vVa rog sa ma lamuriti! multumesc…..
Adica Filarret si Wolf se aflau in Berceni!?….Cred ca aceasta prezentare depaseste cu mult realitatea….. Da pote fi una super romantata..: