Foamelungă, Ilie cel bun, Dumitrescu-Chioru, Elena Mihăilescu-Foanfă, Aron Pincaș-Americanul, Gavrilescu-Autobuz, Șaraga-Cuțit, toți așii pungașilor de buzunare au rămas consternați la începutul anului 1939, când a mierlit-o Șeful, adică Ilie Ciolac, din cauza unei combinații de temniță și tuberculoză.

Așa începe un articol picant din Ilustrațiunea română, care mi-a atras atenția pentru că pomenește de o școală de „pick-pockeți”, adică hoți de buzunare, care ar fi funcționat în mahalaua Vitanului, chiar în casa acestui Ciolac.

Povestea era așa:

Într-o zi, reporterii Ilustrațiunii îl însoțeau prin oraș pe Mialcă, un alt infractor care după ce înspăimântase Vitanul și cunoscuse infernul Văcăreștilor, jurase să nu mai intre în conflict cu legea. Așa că s-a făcut protector al fetelor de la Crucea de Piatră. Ei, și cum se plimbau ei cu acest Mialcă pe Calea Victoriei, deodată, trei inși i-au busculat puțin și, ca să vezi, unul din reporteri a rămas fără portofel.

Atunci, Mialcă a tunat deasupra străzii:

-Care ai fost, să știi că domnu e cu mine. Te aștept la „Mircea”.

Buuuun. Peste câteva minute, la „Mircea” vine un individ slab, nervos și bine îmbrăcat, își cere scuze de la fosta spaimă a Vitanului, Mialcă, și returnează portofelul. Se dovedește a fi nimeni altul decât vestitul Ilie Ciolac, de care spuneam mai sus.

Urmează apoi o mică prezentare a echipei de pungași:

„Această delicată artă se exercită numai de un trio. Pontagiul indică victima, după ce a aflat că are un portmoneu bine garnisit. Huiduma face mască și ține tira, adică distrage atenția victimei și prepară terenul trăgătorului care, cu o agilitate desăvârșită, trage afară portofelul din buzunar.

Trăgătorul e asul bandei. El nu păstrează niciodată corpul delict la el, ci îl trece pontagiului, pentru ca în caz de flagrant delict să poată scăpa. Trăgătorii se află prea puțini pe piața pungașilor de buzunare și de aceea ei sunt feriți de surprize neplăcute.”

Ei, și tocmai pentru că erau atât de puțini astfel de experți într-ale pungășitului, Ilie Ciolac și-a pus casa din Vitan la dispoziție pentru un curs de trăgătorie.

„Avea mai bine de 10 elevi în permanență, recrutați din speranțele de la secția minorilor a Văcăreștilor. Pentru definitiva pregătire a unui viitor pungaș de buzunare, Ilie Ciolac avea nevoie de patru ani de serioasă școală. ”

Excelenta organizare a sistemului de școlarizare a pick-pockeților nu se oprea aici.

„Întreținerea acestor elevi era suportată de diversele bande de pungași, cari aveau nevoie de noi trăgători. Ciolac avea toată viața un procent din furturile realizate de elevii săi. Între pungași exista un anumit cod al onoarei lor speciale, care îi asigura lui Ciolac plata regulată a procentului său. Avea, astfel o adevărată pensie de retragere pentru bătrânețe.

În școala lui, elevii învățau toate tainele meseriei, își formau mâna și nu treceau examenul până ce nu izbuteau să ia portofelul, ascuns într-un buzunar secret, al unui manechin cu clopoței, fără să miște vreun clopoțel din loc.”

Din păcate pentru infractor, îi plăcea atât de mult să-și facă… meseria, încât, chiar dacă avea suficienți bani ca să trăiască pe picior mare, el tot mai sfeterisea portofele prin autobuze. Așa l-au prins, că i-a tremurat mâna și călătorul l-a simțit. Ajuns după aceea în Penitenciar, fosta Mănăstire Văcărești, a fost răpus de tuberculoză și, cel mai probabil, rămași fără profesor, elevii cursului intensiv de Șparleală din Vitan au trebuit să se înscrie la o altă formă de… învățământ.

 

Sursa: Ilustrațiunea română, 18 Ianuarie 1939

a cazut acoperisul fabricii de bere Rahova hoți de buzunare Ilie Ciolac hoțul de buzunare mahalaua Vitanului școala de pick pockeți