Una din fanteziile mele din copilarie era sa ma dau cu calu’ prin fata blocului, sa ma vada Ciobica si Cap Tesit, si sa ma creada mai dura decat eram. Nu stiu exact de ce asociam calul cu imaginea de pustoaica a dracu’, dar mi se parea ca un cal mi-ar rezolva multe din problemele specifice varstei, adica ciorditul presului unde ma jucam cu papusile, fugaritul pana la raschetarea sangeroasa a genunchilor pe asfalt si blocatul in lift.

Pe langa toate problemele de logistica, a caror rezolvare o ignoram cu multa gratie in reveriile mele galopante, cum ar fi ca imi trebuia un grajd pentru cal (ma indoiesc ca il puteam tine in parcare), si imi trebuia mancare (habar nu am cu ce se alimenteaza caii, ceva paie presupun), cea mai serioasa problema era cea a budei. Cine-a mai vazut cal sa se duca la buda?! Aia zic.

La prima vedere, calul poate parea cam indiferent fata de confortul olfactiv al oamenilor, insa nu trebuie sa uitam ca stilul asta al lor, de …usurare din plimbare, este extrem de eficient. Asa s-au castigat razboaie, pana la urma. Va dati seama ce haos ar fi fost, daca trebuia sa-ti plimbi calul pe langa tufisuri, pana cand marca tot teritoriul? Ar fi inceput sa se bata cu alti cai, sa necheze isteric, doamne fereste, sa muste! Ati vazut ce dinti mari au caii?

 

M-am gandit la toate astea acum cateva ore, cand am cunoscut niste cai in Parcul Carol. I-am vazut cand isi luau micul dejun, unul dintre ei a facut o fata luuunga de tot cand m-a vazut holbandu-ma la el. Apoi mi-am vazut de treaba mea, pana cand i-am reintalnit, de data aceasta purtand niste calareti cu chipiu. Foarte frumos, m-am gandit, uite, politia calare vegheaza la siguranta parcului, daca nu mai pot sa ma ridic de pe o banca, vine sa ma salveze. Mi-am vazut iar de treaba, pana cand am dat de dovezile solide ale existentei cailor -suplimentare, evident- pe o alee. Pai, stai asa …ca-mi da cu minus, virgula si perioada!

 

Hmmm. Acum cativa ani stiu ca era angajat un grajdar, care se tinea in week-end-uri dupa patrula calare, dotat cu faras si galeata. Nu stiu daca mai exista, oricum azi nu-i week-end, asa ca gramajoarele au ramas sa ingrase asfaltul in urma mea. Pentru o secunda, am avut o fantezie cu niste politisti care strang in urma cailor, cu punga, faras, tot ce trebuie, dar mi-am dat seama ca imaginatia mea o ia razna, mai tare decat in copilarie, cand voiam sa fac tagadam-tagadam printre blocuri. M-am calmat totusi, pentru ca-s doar doi cai la ditamai parcul si chiar era foarte curat si placut prin Carol azi.

Asa ca, pana la urma n-am avut nimic cu calul. Am zis ca nu e cazul sa fac din tantar armasar, dar am vrut sa va arat si voua pozele 🙂

 

 

dovezi solide ca exista cai grajdar Parcul Carol Patrula calare