Despre Ziua Copilului s-a vorbit prima dată la nivel internațional în 1925, când a fost adoptată prima Declaraţie pentru Protecţia Copilului la Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor de la Geneva.

Dar în România deja exista, din 1919, o societate a cărei menire era ocrotirea copiilor. Se numea Societatea „Principele Mircea pentru protecția copiilor în România” și fusese înființată din inițiativa reginei Maria și a Liei Brătianu, în memoria celui de-al treilea copil al reginei, care a murit de febră tifoidă la numai 4 ani.

Printre activitățile Societatății „Principele Mircea” se numărau:

-înființarea de grădini de copii, cantine, leagăne, aziluri, căminuri pentru femei lehuze

-intervenții pentru a asigura protecția mamelor și copiilor, precum și pentru a crea o legislație privitoare la protecția lor juridică

-răspândirea cunoștințelor de igienă, profilaxie și puericultură

-întreprinderea oricărei acțiuni pentru îmbunătățirea stării copiilor și mamelor, ocupându-se în special de copiii orfani, părăsiți, moralmente abandonați și infirmi

(Societatea „Principele Mircea”, autor Maria Mihăilescu, sursa biblioteca.cimec.ro)

În 1935, în București se țineau festivități și conferințe cu ocazia Zilei Copilului, care durau de fapt o săptămână întreagă. Însă obiceiul de a sărbători Ziua Copilului exista la noi deja de câțiva ani.

Copiii defilau pe străzile capitalei cu pancarte pe care erau scrise mesaje din cele mai înduioșătoare: „Feriți-ne de muște și paraziți”, „Din bucuriile voastre dați-ne un mic prisos”, „Ne place (sic) și ne sunt de folos basmele”.

Iată cum relata presa vremii celebrarea Zilei Copilului din anul 1937 (Adevărul, 25 mai 1937):

 

„Ieri dimineață, dealul Patriarhiei a fost luat cu asalt de revărsarea ciripitoare a unei immense populații liliputane.

Copiii Capitalei își sărbătoreau prima din cele șapte zile închinate lor. Obiceiul e proaspăt, și deci punerea lui în aplicare conține elanul noutății, nervul specific al ineditului.

După ani de zile în care copiii creșteau lângă noi așa cum cresc copacii lăsați la întâmplarea ploilor și a vântului, societatea „Principele Mircea” și-a adus aminte de ei. A făcut acest lucru pentru că învățătorii și medicii țării noastre observaseră mai de mult desvlăguirea intelectuală și fizică a populației infantile și cauzele acestui simptom îngrijorător.

Cauzele acestea au fost rostite și ele au adus îngândurare și tristețe. Copiii, adică țara de mâine, sunt prost hrăniți, educați la întâmplare și neglijați cu inconștiență. S-a hotărât deci crearea unei săptămâni în decursul căreia copiii să-și poată exprima revendicările pe calea manifestației de stradă, pentru a trezi astfel atenția adormită a acelei lumi de Guliveri nepăsători, care sunt unii părinți și unii educatori.

Ieri dimineață după ce au primit pe dealul Patriarhiei binecuvântarea șefului supreme al Bisericii noastre, copiii Capitalei au plecat pe străzi, încolonați, purtând în mâinile lor firave placarde ce conțineau apeluri lămuritoare asupra păsurilor lor.

Copiii cereau în primul rând lapte apoi pâine, o educație nimerită, o pedagogie lipsită de violență, cele 10 ore de somn și în cele din urmă blândețe și bunăvoință.

Cereau toate astea pe bună dreptate. Li se cuvin.

Pe stradă au defilat și câteva care alegorice, exprimând mut o parte din dezideratele acestei populații cât o șchioapă.

Ele au fost întocmite de pictori și sculptori pricepuți, după machete anume desemnate de d. Marin Iorda, directorul Dimineții copiilor.

Corul Soarelui, al Laptelui, al jucăriilor și al Familiei au fost îndeosebi remarcate.

Din aspectul general al manifestației se desprinde în primul rând faptul că pruncii acestei șări n-au depășit încă stadiul revendicărilor corespunzătoare primei condiții a creșterii lor.

Copiii cer încă lapte, pâine și milă pentru boiul lor minuscule. Ei cer respectful odihnei necesare și hrana cuvenită.

Faptul e trist și semnificativ. Sperăm însă că mâna de ajutor a oficialității va ușura deslegarea acestei imperioase probleme de nutriție, ce se pune pentru populația infantilă a țării.

Și sperăm ca pentru viitoarea săptămână a lor, copiii să nu mai ceară lapte și pâine, ci alimentele morale și spirituale de care țara de mâine are atâta nevoie.”

 

 

Societatea Principele Mircea Ziua Copilului în București Ziua Copilului în România