Imediat vă explic: când era puștan, un subaltern de-al generalului Pacepa obișnuia să fure cireșe din grădina lui Arghezi de la Mărțișor. Este vorba despre fostul ofițer de securitate în serviciul de spionaj Victor Mitran, un personaj controversat despre care se spune că a ajuns „victima aparatului pe care l-a slujit” („Noi am fost zeii zilei”, Ioan Crăciun, 2000).

Victor Mitran a fost ofițer în cadrul D.I.E. până în anul 1979, când a fost îndepărtat după fuga superiorului său direct, generalul și consilierul personal al lui Ceaușescu, Ion Mihai Pacepa. După 1989 a fost reactivat în SRI, dar în 1991 a fost din nou înlăturat, de data aceasta din dispoziția lui Virgil Măgureanu, directorul de atunci al serviciului.

Despre Mitran circulă pe internet informații contradictorii, așa cum șade bine unui agent de securitate: ba că a fost trecut în rezervă pentru că i s-a depistat un sindrom paranoic, ba că eliminarea a survenit după ce a refuzat un ordin de a-l compromite pe viceconsulul american Mark Sullivan.

Ce ne interesează însă pe noi este un fragment din „Noi am fost zeii zilei”, cartea lui Ioan Crăciun care spune povestea traiectoriei uluitoare a agentului de securitate. De aici aflăm un amănunt puțin cunoscut despre Arghezi (care în copilărie fusese vecin cu viitorul ofițer).

Victor Mitran s-a născut „într-un cartier mărginaş, cunoscut sub numele de Mandravela, pe strada Stânei. La distanţă de trei străzi, pe celebra Mărțişor, locuia marele poet Tudor Arghezi, în grădina căruia Victor şi prietenii săi descindeau adeseori la furat cireşe şi căpşuni. Nu pentru că părinţii nu ar fi avut bani să-i cumpere fructe, deşi erau o familie modestă, în care, până târziu, a muncit doar tatăl. Dimpotrivă, viitorul ofiţer de Securitate considera că există în toate o predestinare şi că el a fost predestinat riscului.

Aşadar, dintr-un sentiment al riscului, al aventurii, pătrundea el în grădina poetului. Arghezi simţea o deosebită plăcere de a sta ore în şir, ascuns în boscheţi şi de a vâna. Avea o puşcă încărcată cu sare şi, într-o bună zi – fapt necunoscut până acum – unul dintre copiii „agresori” a fost atins în picior de „muniţia” poetului. A rămas infirm pentru toată viaţa…”

 

cireșe de la Arghezi securitatea și Arghezi